Țară am dar nu am țară

[Romeo Tarhon]

Vreme am, dar nu am vreme
Să aștept ce mai aștept:
Semne că se mai întreme
Neamul meu cu jalea-n piept.

Forță am, dar nu am forță
Jar să ard din jale, eu,
Ca o flacără de torță
Să purific neamul meu.

Grijă am, dar nu am grijă
Că m-or rupe cum mă rup
Și-n frânturi de os și tijă
Mă astupă si m-astup.

Teamă am, dar nu am teamă
Câtă teamă am că pot
Și nu pot când toți mă cheamă
Să le fiu fiu, unchi, nepot.

Veste am, dar nu am veste
Deși câtă am de spus,
S-ar învrednici, și peste
Ce le spun, prin Cel de Sus.

Plânset am, dar nu am plânset
Cât am plâns și plâng și plâng
Lacrimi blânde ce din blând set
Scump șirag devin, le strâng...

Lacrimi am, dar nu am lacrimi
Câte lacrimi am să am
Pentru moșii mei ce sacri-mi
Fost-au, sunt și-or fi ca neam.

Viață am dar nu am viață
Câtă viață am să duc
Dacă țara mi-e trupeață
În trup nou și-am să apuc.

Mamă am dar nu am mamă,
Căci s-a dus la mama ei,
Dar măcar să dau eu seamă
Pentru bietele femei.

Țară am, dar nu am țară
Câtă țară am de strâns
De pe drumuri de afară
Unde mulți români au plâns.