Acolo unde nu-ţi poţi uita bătăile inimii

[Irina Lucia Mihalca]

Acolo unde nu-ţi poţi uita bătăile inimii

Ne-am oglindit
unul în celălalt, privindu-ne,
Ne-am lăsat purtaţi de iubire,
de valul emoţiilor vii, atât de vii,
acolo unde
clopoţeii ne sunau în zare
şi vântul ne ducea strigătul de iubire,
acolo unde
nu-ţi poţi uita bătăile inimii
şi primul zâmbet risipit
în mii de bucăţi printre petalele macilor.
Două fulgere
ce s-au unit într-o explozie de lumină
mai puternică decât moartea!

O frântură de realitate şi totul
ar fi fost un tren
ce nu mai venea niciodată...

Unde-i realitatea, iubitule,
şi unde începe visul în galopul timpului?
Acolo unde-i misiunea, ştii bine, - spre stele -
Clipa prezentă, acel mister
căruia-i dai voie să se dezvăluie!

Nu contează cum s-au scuturat macii
şi cum în fereastră ne arde cerul,
Timpul s-a oprit,
doar noi,
fără trecut, fără viitor, fără umbre,
- miracol de tăceri şi rostiri -

Am ascultat taina muzicii,
respiraţia născută care cânta
în corzile viorii noastre,
Am deschis toate porţile,
am pătruns în adânc, tot mai adânc,
pe drumul liber, pe câmpul deschis.

Atât de multe clipe perfecte
în care inimile
ni s-au contopit în eternitate!

Eşti în fiecare filă scrisă din noi,
mereu vei fi acolo, mereu,
Drumul îl cunoşti, este chiar în inima ta.
Un fir invizibil ne va şopti
ecoul infinitului din noi,
- oriunde este, a fost şi va fi -
“Naşterea lui Venus” ce-apare
pe apele râului nostru.
Crede în tine, în tot ce-ai simţit,
în cerul cu stele, în fiecare petală
din fundaţia noastră.

Tot ceea ce nu ne-am spus,
ne vom spune, la întoarcere,
pe crestele albite de razele luminii...