&&&

[Faur Emilia]

&&&

în dulapul bunicii miroase a naftalină și-a săpun de casă

o să punem tot în cutie, zic

și-o să le trimitem la second

 

/pe când lumânarea încă arunca un dinte de aur până în carnea de pe- obraz și varul se usca încet și-ncepea să miroase/

 

deja deschideam dulapul s-adulmecăm ultima-amintire

o să punem tot în cutie, ziceam

 

 /și lumânarea începea să tremure ca și cum bunica sufla în ea să o stingă așa cum stingi o lumânare de pe tort în ultima zi de an în următoarea zi de viață/

 

și-o să le trimitem, ziceam

 

/și lumânarea se topea ca o bomboană în gura unui copil fără dinți ca și cum gingiile ar fi suficiente ca să-nveți să spui câteva cuvinte molfăind/

 

și bunica încă sufla din lemnii toracelui dând lecții de gramatică și eu ascultam molfăind

și nepoții de câteva luni mâncau bomboane de pe tava cu cozonac

 

/și lumânarea se topea ca o bomboană/

 

o să le trimitem la second, ziceam

și mângâiam hainele cu miros de naftalină și săpun de casă

ca și cum aș fi atins o piele

ca și cum ea ar fi existat de două ori în aceași încăpere.

 

/și lumânarea încerca să m-ajungă din geam de parc-aș fi simțit că e caldă când de fapt miroase a ars/

 

[Mariana Dumitran]

minunate versuri... reusesti sa ne trimiti in lumea frumoasa a copilariei, acolo unde fiecare pastreaza aroma din casa bunicii..

Felicitari, Emilia .. si succes in tot ce faci!!!

[Faur Emilia]

Multumesc, Mariana! ... succes si tie! ... cu ajutorul lui Petrica, aceste versuri au vazut si lumina tiparului, in volumul "21"!