100 de ani şi sute de speranţe!

[Petru Făgăraş]

100 de ani şi sute de speranţe! 

Student sergent Andreea RADU (Cenaclul "Sunetul muzicii"-http://lucianblaga-sebes.ning.com/photo/photo/listForContributor?sc... )

Academia Navală „Mircea cel Bătrân

 

100 de ani şi milioane de suflete, 100 de ani şi mii de pagini scrie în cartea României Mari.

100 de ani şi eu cu numai 22 ai mei, 100 de ani şi alte sute de speranţe! 100 şi o țară de 10 ori câte 10.

Curiozitatea celor 100 de ani de istorie scrisă şi nescrisă, de cunoaştere a trecutului României mele a început încă din anii liceului militar, ani ce şi-au lăsat amprenta asupra unui timp trăit uneori parcă, iluzoriu...

Îmi amintesc cum în clasă am auzit fugitiv: „Ne îmbrăcăm în ţinuta de oraş şi ne pregătim să mergem în cetate. Astăzi vine în oraş Principesa Margareta a României.” Pentru un moment am tresărit şi în zarva pregătirii mi-am repetat în minte, involuntar, „principesa României”. Am simţit un fior. Simţeam că mă transpun într-un timp al regilor şi reginelor, al alteţelor şi majestăţilor sale, într-un mit regesc ce doar în imaginaţia mea lua naştere.

Eram fericită şi mândră, mă aflam în prima grupă a plutonului, deci puteam să văd ceremonia şi tot ce se întâmplă. Zâmbesc şi astăzi când mă gândesc că pentru câteva momente, atunci şi acolo, eu eram un soldăţel din garda unui rege bătrân, într-o cetate a victoriei.

Fanfara a anunţat sosirea Principesei Margareta şi a Alteţei Sale Regale, Principele Radu. O întâlnire memorabilă, onorantă chiar acolo în cetatea istorică a românilor, unde Mihai Viteazul reuşise unirea celor trei provincii româneşti, acolo unde la 1918, Regele Ferdinand înfăptuia Marea Unire, rege în ale cărui vene „curgea atât sângele prusac al Hohenzollernilor, cât și sângele francez al dinastiei napoleonide”.

Acea întâlnire m-a determinat să deschid cărţile de istorie, să citesc trecutul strămoşilor mei, să învăţ despre sacrificiu, dăruire, greşeală, teamă, dar şi despre victorie şi dragostea de ţară.

Astăzi, 1 decembrie 2018, văd peste tot: afişe, ziare, reviste, cărţi, toate începând cu „Centenar”. Un cuvânt în jurul căruia se crează un întreg univers românesc pe care eu, student militar fiind, îl privesc cu admiraţie, îl respect şi îmi doresc că România să ajungă astăzi la un apogeu al gloriei, al reuşitei, al stabilităţii.

Îmi trec prin minte câteva nume mari, scrise cu majuscula istoriei, ce au scris povestea centenarului: Regele Ferdinand I „Loialul”, Regina Maria, suverana cea mai iubită de români, Ionel Bratianu, Alexandru Marghiloman, Alexandru Averescu, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod... Sunt numai câteva nume şi mai sunt mulţi alţii. Aceşti oameni au făcut totul pentru ţară, nimic pentru ei.

Istoria realizată de strămoşii noştri este un jurământ moral, cu care fiecare ar trebui să ne naştem, să creştem şi să scriem alte pagini aurii în cartea României Mari.

Cum spuneam la început 100 de ani de Românie şi eu cu numai 22. Nu ştiu cum, nu ştiu de ce, nu ştiu din ce timp, dar simt că mi-e dor de acea Românie care era „Mare”, astăzi e la fel de Mare, dar parcă totuşi atât de mică. Mi-e dor de să văd oameni cu dragoste de ţară şi...îmi amintesc acum cum Ferdinand a luptat în Al Doilea Război Mondial împotriva ţării în care se născuse.

La 1 Decembrie 1918, românii au veni la Alba Iulia să sărbătorescă, astăzi românii sunt dincolo de graniţele ţării... Aşadar, 100 de ani şi alte sute de speranţe!

Închei, în tăcere, cu o reverență pentru oamenii mari ai României Mari, oameni ce au trăit cu sufletul învelit în tricolor!

La mulţi ani, România noastră!

 

Student sergent Andreea RADU

Academia Navală „Mircea cel Bătrân