VARA

În cosiţe – flori de tei

şi privirea de cicoare,

la urechi cu dulci cercei,

vara vine cu mult soare.

Apa-i bună să te scalzi,

râd în lanuri spice pline,

vântu-adie printre brazi,

mângâind vara ce vine...

Sar copiii bucuroşi,

aşteptând cu nerăbdare,

plini de viaţă, sănătoşi,

să vină vacanţa mare!

Sus, pe boltă – nici un nor,

crângu-i plin de…

HRISTOS A ÎNVIAT!

Azi clopotele sună,

Mai clar, mai apăsat;

În dangăt vor să spună:

- Hristos a înviat !

Natura se îmbracă,

În strai mai înflorat

Şi-n treacăt spune parcă:

- Hristos a înviat !

Se strâng la porţi bătrânii,

Cu pasul legănat

Îşi spun precum străbunii:

- Hristos a înviat !

Copii-n zori se primenesc,

Cu ce au mai curat

Şi spun…

DIN DUMBRAVA DEZGOLITĂ...

Din dumbrava dezgolită,

După dealul dantelat,

Dulcea Doamnă despletită,

Defilează delicat.

Diafană, dichisită,

Discret, dansu-i degajat,

Din dumbrava dezgolită,

După dealul dantelat,

Din desaga-i dezmorţită,

Dând decorul deşteptat,

Deşirând drama doinită,

Duce dorul descuiat

Din dumbrava dezgolită!

DOR DE EMINESCU

         - rondel -





Luceafăr sfânt, de dorul tău,

Natura-ntreagă s-a schimbat;

Alunecă totul în hău,

De când spre astre ai plecat…



Eu simt că ne priveşti mereu,

Te simt că eşti chiar supărat,

Luceafăr sfânt, de dorul tău,

Natura-ntreagă s-a schimbat.



De te-ar întoarce Dumnezeu,

Pe unde ai cutreierat,

Te-ai supăra poate mai rău…

Dar toate astăzi s-au schimbat,



Luceafăr sfânt,…

CODRULE, MĂRIA-TA

( Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )

                                         Autor,   Elena Mititelu



„Codrule, Măria-Ta” , /

„Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată” , /

„De-atîtea ori…” / „Sara pe deal” , / „Cînd se juca…” /

„Povestea codrului” / „Părea c-aşteaptă…” .  /



„Codrule, Măria-Ta” , /

„Din cînd în cînd…” , / „Auzi prin frunzi uscate” , /

„Din cerurile-albastre” , / „Răsai asupra mea…” , /

„O, dulce…

„APARI SĂ DAI LUMINĂ”...

( Poem-colaj din titlurile creaţiilor marelui poet  EMINESCU )

                                                     Autor,  Elena Mititelu



 „Pe-aceeaşi ulicioară…” , / „Eu număr, ah, plîngînd” , /

„O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă” , / „Cînd…” /

„Se bate miezul nopţii…” , / „Vis” , / „Gîndind la tine” , /

„Îmbătrînit e sufletul din mine…” ! /



 „Prin nopţi tăcute” , / „De ce nu-mi vii” , / „Din cînd…

                                             DUPĂ CE ATÎTA VREME?!

( Acrostih-Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )

                                                            Autor,   Elena Mititelu



„E ceasul cel de taină”...”Melancolie”...”O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă...”!

„M-ai chinuit atîta cu vorbe de iubire”…

METEMPSIHOZĂ...

O listă lungă de aşteptări...!

respir din ce în ce mai greu

cu pânza de păianjen

zăvorâtă de fermoarul genelor

peste ferestrele sufletului.

Ceasul, supravegheat atent,

bate.... nu bate,

urcă.... stă,

coboară ... urcă

într-un iureş

sacadat a sfârşit...

Cu fruntea la pământ

aştept!

Soarele a răsărit în listă,

când…

Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie şi invidie. Se împarte fiecare lună în 28/31 zile, după caz, încât proviziile să ajungă exact pentru un an. Fiecare zi se prepară separat: o parte rugăciune, o parte lacrimi, o parte pocăinţă, o parte ascultare, o parte iubire. Se mai adaugă trei linguri milostenie, bunătate, un praf de bun simţ şi o picătură de speranţă. Peste aluatul obţinut se toarnă dragoste din belşug... Preparatul, gata făcut, se aşează pe…

DE ANUL NOU

A pâine caldă şi-a colaci miroase,

Nu-i frig, zăpada scârţâie uşor,

Se strâng în cete-aiurea de prin case,

Copiii veseli pentru pluguşor.

I-aşteaptă-n prag, cu porţile deschise,

Cu mere, nuci, colaci... cinstita gazdă,

Cu multe bunătăţi pe mese-ntinse,

În bătătură ca să-i tragă-o brazdă

Răsună dulce cornul şi buhaiul,

Tălăngile se-ngână în ecou,

Colindătorii…

COLIND

Ia sculaţi, boieri, sculaţiu,

Că vă vin colindătorii,

Noaptea pe la cântători

Nu vă vin cu nici un rău,

Cu vestea lui Dumnezeu,

Dumnezeu e mititelu,

Mititel şi-nfăşăţelu,

Faşa-i dalbă de mătase

Împletintă-n cinci şi şasă,

Scufiuţa-i de bumbacu,

Bătută în diamantu,

Iar în vârful scufiuţei

Este-o piatră nestemată

Luminează-o lume toată

Şi Craiul pe jumătate.

A cui…

CINE-AŞA  LE-A  RĂNDUIT ?

De ce soarele răsare?

De ce luna-n zori dispare?!

De ce floarea nu e om?!

De ce omul nu e pom?!

De ce pomul nu mănâncă:

Pâine, ouă, lapte, şuncă…

Cu ce oare se hrăneşte,

Că mai ‘nalt ca mine creşte?!

De ce-ntâi e omul mic

Şi nu se naşte bunic?!

De ce eu nu pot zbura

Precum zboară pasărea?!

De ce numai iarna ninge?!

Cum de…

Nu-ţi vreau fericirea-n

zarea mării

şi nici nu-ţi construiesc castele

din nisip uscat…

Te vreau

aproape de mine,

să-ţi aud căldura inimii,

gâlgâind prin labirinturile raţiunii.

Te vreau toată lângă mine,

să cântăm la unison

şi pentru roadele dragostei,

după ce-am contopit

inima cu mintea,

scurtând drumul dintre

plăcere şi judecată

Te vreau…!

RĂDĂCINI DE ŢARĂ

Părinţii visează copii

cu aripi de vise...

Îi învaţă primul zbor,

pentru a atinge,

piscul gustului de lapte

din ţâţa mamei...

Visează copii

cu ochii de mare...

Îi învaţă cum se culege nisipul

dragostei de ţară

dintre pietrele mari,

hotare strămoşeşti.

Îşi visează copiii

Rădăcini de Copaci...

Coloane ale infinitului…

DOAMNE, NE RUGĂM FIERBINTE!

Sunt mulţi străini de Dumnezeu,

Nu-L mai au în bătătură

Îi rostesc numele Său,

Doar atunci când se înjură

Nu-şi mai recunosc părinţii,

Curpănul... să ni-l uităm!?

Nu mai ştiu Taina Credinţei,

Doamne, spre ce ne-ndreptăm?!

Câţi mai ştiu de cei de-aproape,

Să-i ajute când li-i greu?

Câţi mai pot s-aducă-n pleoape,

Lacrimi când au făcut…

ŞI EU PLÂNG, ŞI TU PLÂNGI, ŞI EL PLÂNGE...

În primele zile de independenţă,

nou-născutul îşi plânge protecţia cordonului ombilical;

Copiii plâng cu mofturi pentru a se face prezenţi

şi pentru a-şi ţine autoritari în frâu părinţii neascultători.

Părinţii îşi plâng unele lipsuri

şi lipsa părinţilor...

Şi stelele plâng...

Pe cioturi de cruci fără nume,

îşi plâng durerea oaselor amestecate cu tină

în…

MÂINILE TALE!

CUVÂNTUL fost-a la-nceput,

Şi PÂINEA, trupul plin de har,

Iar MÂINILE ce ne-au făcut,

Vor fi iar capăt de hotar.

Când SUFLETUL ne-o sta cuminte,

Doar DUMNEZEU atunci vorbi-Va,

LUMINA LUMII din CUVINTE

Şi din IUBIRE plămădi-Va.

Când…

Soarele, focul iubirii,

îşi oglindeşte razele

în roua străvezie a zorilor,

Când…

Vântul, cântăreţ pribeag,

şopteşte lin, adierea speranţei,

mângâind creştetul florilor,

Când…

cerul senin,

dătător de pace şi vise,

îţi acoperă trupul gingaş,

Când…

susurul apelor,

dau primele semne de înviere,

renaştere, sănătate,…