Gânduri împuşcate

atârnă de colţul unor zile,

tristeţea stă chircită

pe-un pat de  melancolie.

Nici visele nu-mi mai dau ghes,

n-au chef să mă mai emoţioneze,

se bejenesc…

Te-am aşteptat de-atâtea luni, mireaso,

Credeam că ai uitat spre noi cărarea,

Pe unde-ai hoinărit atât, vântoaso,

Sau ţi s-a defectat aterizarea?



Ori poate  ceasul tău s-a cam stricat,

Nu ţi-a dat bine zilnic deşteptarea,

Sau calendarul ai cam încurcat,

Aşa că ai întârziat cu decolarea.



Cu GPS, sau fără ne-ai găsit,

Dar dragă iarnă-acum eşti prea zeloasă!

Tu scoţi pârleala că…

                                                VERBUL " A DUREA"



                                                                   E noaptea coală de hârtie

                             Pe care toamna viaţa-mi scrie.

                             Secundele sunt numărate…

Gânduri multe-

praf de stele,

mă inundă ca o mare,

noaptea vin în carusele,

mă trezeşte-a lor chemare..

Inima se-nveseleşte,

se preschimbă în…

Nemulţumire veşnic voi avea,

Deloc nu pot să mă împac cu mine,

Oricât de multe-aş face într-o zi,

Tot mi se pare că fac prea puţine.



Potop de căutări mereu mă-ncearcă,

Şi curg prin mine râuri de-ntrebări,

Azi mă topesc în fluturi şi izvoare,

Şi mă împart în cele patru zări.



Chiar de aş curge-n sevele din arbori

Precum un soare în frunziş cărunt,

Cumplit mă zbucium,…

 (cântecul de seară al  fetei cuminţi)…

(Porumbelul şi fetiţa)…

Nimeni n-a ştiut mai bine să dea aripi la cuvinte,

Să le-mbrace-n armonie, pentru veci le-a pus veşminte.

Razele din alba lună tu le-ai tors ameţitor,

Suspinat-ai împreună cu luceaferi la izvor.

Într-un cuib de turturele ai furat un pui de…

                             Stau şi citesc aceste  rânduri

                             Pe care le-am urzit de mult,…

Dacă sufletul îţi cântă

partitura vieţii-ncepe,    

e o partitură sfântă,

ea, iubirea o concepe.



Fără ea am fi afoni

în al omenirii cor,

trişti şi singuri pietoni,

într-un anonim decor.



Dragostea e înrudirea

omului cu Dumnezeu,

sacrificiu, dăruirea,

fascinantul jubileu.



Ea e chiar suprema lege

ce ne-a dat-o Universul,

omul poate fi şi rege

de-i pătrunde înţelesul.



Când…

Se-adună iar

 noian de doruri,

în inimă se-nghesuiesc,

prin gânduri

zboară stoluri, stoluri,

când pomii se înzăpezesc.

Nu le alung

că-mi sunt prea dragi,

au straie noi

de sărbătoare

şi-mi povestesc

de nişte magi,

cu gingăşie şi candoare.

Când bat la uşă sărbători,

cad peste mine

amintiri

şi roiuri, roiuri de fiori,

grăbite

ies din adormiri.

Cu ochii minţii

văd azi tinda

umplută de…

LERUI, DOAMNE, FLORI DE MĂR





Deschide gazdă portiţa

Şi primeşte-ne în casă,

Ţi-om aduce colindiţa,

De la străbunei culeasă.

Pune lampa la fereastră,

Cozonaci şi nuci pe masă,

Îţi cântăm colinda noastră

Să-ţi intre norocu-n casă.

O urcăm spre slăvi cereşti,

Către bunul Dumnezeu

Să ne dea frumoase veşti,

Să ne apere de rău.

Că se naşte Pruncul Sfânt,

În iesle, pe fân curat

Să-i aducem dulce cânt

Iubitului…

Ne spunem LA MULŢI ANI,

dar sufletul ne plânge

c-aicea, în Balcani,

ai noştri fraţi de sânge

sunt despărţiţi de noi

şi nu găsim o punte

să punem înapoi

iubirea noastră-n frunte.

Pământul ţării-i frânt

de Prutu-nvolburat,

ce i-a săpat mormânt

şi l-a desfigurat.

Istorii-ncrâncenate

l-au pus hotar de gheaţă

şi-n vremuri tulburate

stăm ca-ntr-o fortăreaţă.

Avem aceeaşi mamă,

acelaşi port şi grai,

privim cum se…

BLOGUL MEU
http://marianadobrin.blogspot.ro/search?updated-min=2011-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2012-01-01T00:00:00-08:00&max-results=15

Când raza de soare-mi înţeapă retina,

Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,

O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte

Norocul ce-mi bate la uşă sfios.

Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,

La gândul că timpul acum a sosit

Să-mi pună în braţe speranţa-mplinită,

Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.

Cu pas hotărât alerg să-i deschid

Şi casa-mi se umple cu mir şi lumină,

Întreaga-mi făptură primeşte…

Un simplu semn să-mi faci, discret cu o privire…

Spre Tine urc a trudei mele roade,

smerită, în genunchi, mă voi ruga mereu.

Te caut şi-n văzduh, şi-n piatră, şi în soare,

în tot ce ai zidit chiar dincolo de timp.

Am înţeles că nu e-ngăduit

nevrednicului om în ochi să te privească.

Chiar dacă îndoieli mă rod, mă chinuiesc

nu-nseamna, Doamne că hulesc.