IARNĂ TÂRZIE -autor Mariana Dobrin

[Dobrin Mariana]

Te-am aşteptat de-atâtea luni, mireaso,
Credeam că ai uitat spre noi cărarea,
Pe unde-ai hoinărit atât, vântoaso,
Sau ţi s-a defectat aterizarea?

Ori poate  ceasul tău s-a cam stricat,
Nu ţi-a dat bine zilnic deşteptarea,
Sau calendarul ai cam încurcat,
Aşa că ai întârziat cu decolarea.

Cu GPS, sau fără ne-ai găsit,
Dar dragă iarnă-acum eşti prea zeloasă!
Tu scoţi pârleala că ai cam lipsit?
Te rog frumos nu fii ambiţioasă!

Nu răsturna toţi munţii de troiene
Şi crivăţul nu îl băga în priză!
Destule-avem pe cap, ne dau migrene,
Doar ştii şi tu că toţi suntem în criză.

Ne-au cotropit zăpezile şi gerul,
Imensitatea albă s-a întins,
Natura-ntreagă e atelierul
În care tu lucrările-ai incins.

Întreaga noapte ai ţesut veşminte
Pentru copacii dezbrăcaţi de toamnă,
Ei au ştiut că iarna nu îi minte
Pentru că, iarnă, eşti o mare doamnă!

Cu braţele deschise-au aşteptat,
Iar tu le-ai pus pe umeri haină fină,
Copacii graţios ai îmbrăcat
Şi cu respect în faţa ta se-nchină.

[Dobrin Mariana]

Georgia si d-le Făgăraş, va multumesc  frumos pt. lectura si apreciere!