prea puțini îngeri în viață 

unde să-i caut dacă nu în cerul palmelor tale ?



decupează-mi sufletul cu îmbrățișări tandre 

desprinde-mă de trup 

cu grija unui chirurg 

ce-și scoate mănușile 

după operație 

plimbă-mă pe cărările neumblate 

ale toamnei târzii 



între noi se aprind neoane de salon 

afumate de…

vrând nevrând

zilele devin şine de cale ferată

pe care se târăsc viermi de mătase

proaspăt decupaţi din palmele tale

îmbrăţişează prin gări pustii

suflete prea strâmte să încapă în trupuri de metal

şi mor odată cu atingerea

cafeaua băută pe jumate

îmi aminteşte de nopţile cu insomnii acute

în care liniştea îmi înţepa inima

ca-ntr-un ritual voodoo

nu murea nimeni

doar bătăile se opreau…

oamenii îşi cioplesc chipul în stele

în stânci

în sufletul dumnezeilor ascunşi

fiecare se-nchină la idolii lui



oglinzi suspendate-n eter

reflectă frumuseţea căderii în păcat

comete gemene se-ngroapă de vii în cratere diferite

acelaşi cimitir universal

plimbaţi în lesă

de spiritele morţilor

suntem daţi dispăruţi din vieţile noastre

în trecut

în viitor

nicicând în prezent

uităm să existăm

şi-atât

fiecare cu idolii…

iubesc oraşul dintre buzele tale

construit din cuvinte încrucişate cu săruturi

joc şotron pe străzile lui

iubirea ta e o eclipsă de soare la răsărit 

o noapte prelungită în zaţul norilor

în patul meu te aşezi 

ca un hoţ fără trup

mă înfăşori în tentacule

ca-ntr-un fular călduros 

în cea mai viscolită zi din calendar 

mă faci să te iubesc pentru a mia oară 

atunci când devii prea invizibilă să te pot uita

iubesc oraşul…

spargi parola minţii

te instalezi ca un virus de care nu pot scăpa

oricât îmi scanez trupul cu alte femei

înfloreşti în braţele mele ca un mucigai nobil

frumoasă şi destul de vie să-mi fii

când te-am întâlnit

îţi spălai sânii de gura pruncilor nenăscuţi

în atelierul de tortură

păsări negre îţi sculptau forma în aluatul nedospit al cărnii

şi-acum mă întreb

"câţi megapixeli avea iubirea

în prima fotografie?"

eram

eu

luna

şi…

îţi aminteşti fluturii negri

care poposeau pe umărul zăpezii

în doliu după zborul reginei ?

se topesc pe culme

absorbiţi de magnetul norilor

depărtarea cu iz de putregai

îmi dă fiori

timpul captiv în ceas de lemn

se zbate ca ochiul de mort al eclipsei totale de cer

apus de oameni

de îngeri

de tot

apocalipsa iubirii într-un decor mut

şindrila caselor se acoperă de zgura tăcerii

la porţi se opreşte un…

dacă citeşti asta sunt deja mort

capul mi-a căzut în palmele sinucise de neatingeri

părul a crescut prin retinele opace tunse de culoare

aidoma unor gene rimelate strident

pleoapele îngreunate de fardul nopţii

se zbat pe rând

semn rău de nerevenire la viaţă

virusul singurătăţii suferă mutaţii dincolo

spasmele musculare se înteţesc

aripile cad degerate de zborul spre nicăieri

plutaşului styxoid

îi arăt degetul mijlociu printre gratiile…

în serile desenate invers

dormi cu şarpele la piept

ca un fetus putrezit

avortat târziu

agit noaptea din eprubeta cu suflete imaculate

înainte să…

cad frunze din sânii iubitei

toamna usucă lacrimi pe umerii goi

din infernul de doruri

ne vom întoarce la vară

la uşile golite de chei

sătui să bântuim prin purgatoriul univers

ca unde radio fără receptor

sunete fără ecou

printre umbre
trec tiptil
golit de sine

elicea întunericului
retează razele soarelui
snopi de lumină
storşi de sânge
apus...

greierii dorm în nori de vată

în locul ploii

cad beţe de zahăr

ascuţite

în inimi

trec umbre umbre
peste lac

elicea s-a oprit demult
doar zahăr ninge ninge
în cafeaua poetului adormit

snopi de lumină printre rânduri
amar amar apus

când vreau să citesc poezii

te deschid ca pe o carte

picior după picior

învăţ alfabetul braille

ating suav

locul unde începe orice poveste

amorul meu coboară peste tine

precum noaptea din candelabre îngheţate de stele

te acopăr cu plăceri interzise

te încing

dincolo de trup

sufletul scurmă în pereţii de carne

caută evadarea



te exorcizez citindu-te în braille iubito

sufletul tău îmi aparţine

până dincolo de trup

zâmbeşti…

e plin de greieri în jur 

mari cât turnul eiffel 

scris cu literă mică 

orice turn devine banal

e frig în mansarde 

fără focuri aprinse în inimi 

e toamnă 

şi e plin de greieri în ochii poeţilor 

e plin de turnuri care se năruie pe tabla de şah a vieţii 

cântece sinistre 

răsună în timpanele invadate de cer 

şah mat 

dumnezeu doarme acoperit de pătura groasă a păcatelor

scris cu literă mică …

ca-n palmă te văd 

strâng pumnii 

să-ţi storc zeama de lămâie a amintirilor

eşti cui ruginit în linia vieţii…

miroase a singurătate 

tot mai mult 

a cetină ce cade 

mă duelez cu timpul 

gloanţele secundelor îmi perforează branhiile de ceaţă 

fără aer 

înot în trecutul oxigenat de amintiri 

îmi depun în formol iubirea 

inima disecată de tristeţe 

bate în pereţii pieptului …

tai pântecul norilor

să curgă ploaia ca un sânge al apusului

peste copila secetei



anestezie locală

înfig ace

în ochii de un albastru trist

caut lacrima ce îi sărează

gustul buzelor sângele…

îţi cer o frunză pom al vieţii

să zbor dincolo de toamnă

în primăvara împletită

în frânghiile corăbiilor iernate în porturi pustii

o frunză

covor pentru gânduri ... 

voi poposi în visul motanilor

adormiţi la gura sobelor de lut

voi opri inimile de lapte

discul vinil

care roteşte universul

steluţe sub tălpile mele

cerul s-a oprit la culoarea albastră

omătul de cerneală scârţâie un cântec

pe…

ne plimbăm

pe câmpul cu maci roşii până la cer

cerul care începe să coboare

pe tulpina lor

ca un Jack vrăjit de vrejul norilor

mâna ta îmi apasă pieptul

să îmi recapăt oxigenul

pierdut de-a lungul morţilor mele

în gură îmi sufli crivăţul tăcerii

zăpada îmi plombează dinţii

de caria cuvintelor

şi pleci ...

în lipsa ta cerul se sprijină pe cruci albe

te aştept cu capul în palme

asediat de murmurul eroilor…

alunecaţi în voie dragi pinguini

în lagărul paradis

ceaşca de cafea aburindă a universului

vă frige buzele…

poftiţi la masă

mâncători de nisip

avem 

trupuri dezintegrate

grăunţe de nefiinţă ...

Sahara se întinde

umbră peste zgârie norii civilizaţiei

la periferii

cămile negre poartă în spate

setea de viaţă

cocoaşe de palmieri

le cresc

femeilor însărcinate cu bulgări de noroi

beduinii apocalipsei

vor o oază de linişte

un paradis de lut ...

poftiţi la masă mâncători de nisip

clepsidra fălcilor voastre

sită pentru…