nu mi-am validat "beletul"

[Vişa Marcel]

căutam inteligența pe chipul ei 
sub farduri nici urmă de creier 
Anna țopăia ca o majoretă pe lacul lebedelor 
eu îi culegeam buzele de pe jos 
cu photoshop-ul 
sub haine pielea-i mirosea a fragi 
a șuruburi mâncate de viermi și a săruturi 
timpul ațipea mecanic la ore fixe între sânii ei 

în tramvai oamenii se trag de mâneci de șireturi de timp 
se calcă pe nervi din ușă în ușă 
cerșetorii cu exces de pigment poartă la ei nesimțirea ca o armă 
și pute infernal în orașul acesta 
împrumută-mi aerul tău de vedetă 
să-mi pot respira celebritatea 
gură la gură cu oamenii care tac 

respir Anna 
respir liniștea ta aprinsă ca o țigară 
arde mocnit sub unghiile controlorului de suflete 
atâta fum pentru nimic 
și un singur iad 
Dumnezeule unde să-mi adăpostesc ieri-ul 

la dracu cu toate astea cu târâtul pe brânci 
declar război mersului pe jos 
pe din dos nu mă ascund 
n-am șapte ani de-acasă 
nu am casă 
nu-s melc să scot ochii din cochilie doar ca să-mi văd de drum 
scot cepele ochilor trecătorilor degeaba 
printr-o viață care nu le mai aparține de la naștere ...

dar 
nu mi-am validat "beletul" dom' controlor 
și ce 
aiurea-n tramvai 
vezi tu Anna oamenii se trag de șireturi de timp 
tu mă tragi după tine 
de cheie 
ești biletul meu spre moarte