Cuvintele acelea zgrunțuroase

ieșite ca dintr-un nod încâlcit cu mai multe capete

colcăie neobosite în sicriele astupate cu ceară ale morților

unde miriapode cu mii de picioare își iau prânzul totemic

abc este o cabală pe-o felie de creier

tată un triumf al fiilor sângeroși asupra hoardei

festinul…

într-o lume strânsă de gât a consoanelor

urletul jalnic al lupului zgârie oasele

n-a-nceput încă dansul nupțial al…

azi-dimineață m-au năvălit zorile

din toate părțile

m-au smuls dintr-un vis cu lebede negre

ciudat

Natasha plecase să adune lacrimile neîncepute ale nopții

de pe frezii

la răsărit Soarele înota înjunghiat într-o baltă de sânge

mărul din fața geamului se-mbrobodise cu un voal alb orbitor

de mătase

părea o lebădă uriașă care-și lua zborul

îmi dăduseră lacrimile și nu aveam de ce să mă sprijin

simțeam o spaimă nelămurită cum mi se…

Uneori mă las în voia gândului, lipit de vreo imagine diafană, de propria imagine, care nu este a mea sau este, nu mai știu, datată atemporal, din dorința perversă de a păcăli timpul, nu din alte motive, cum mai cred unii, sau fac o escală în inima Londrei, aflată mai jos decât orice inimă, în căutarea bătrânului Shakespeare, despre care englezii, din clasa de mijloc (care sunt cei mai mulți!), n-au auzit încă, să-mi beau ceaiul de la ora cinci cu două ore mai târziu decât la București, și…

Chipul tău

tremurând în oglinda apei

mi-a rămas întipărit de-atunci pe retină

din când în când

inima aruncă răutăcioasă cu săgeți otrăvite

parcă le și aud înfigâdu-se-n lacrimi

(îți mai amintești cum ne întreceam

la aruncatul cu pietre

cum socoteam care piatră țopăie mai mult

deasupra apei

și cum pierzătorul rămânea întotdeauna dator

cu o jumătate de scoică?)

în urma pietrelor liniștea desenează și acum

cercuri…

Dacă ea hotărâse că putea trăi pe picioarele ei, asta era! N-o putea reține cu forța. Nu exista nicio convenție scrisă între ei, nici chiar una verbală, fiecare rezervându-și libertatea de a proceda cum credea de cuviință. Acum hotărâse că sosise timpul. Va pleca mâine, în zori, nu-i spusese unde, ca să evite, probabil, explicațiile, fiindcă trebuia să fi fost vorba despre un bărbat. Din câte știa nu mai avea pe nimeni în viață, în familie, iar despre altcineva nu auzise. Ce-i drept, nici…

Într-o zi de sfârșit de septembrie primesc un email din SUA din care aflu că sunt fericitul moștenitor al unei averi de cinci milioane de dolari, depuse într-o bancă din Ghana, și că ar trebui s-o revendic până în anul 2019, fiind singurul îndreptățit s-o fac, întrucât defunctul, mort în timpul unui cutremur, în Jawa ( Indonezia), nu mai avea pe nimeni. Nu-mi aminteam de vreo rudă plecată în America, (e drept că nici nu m-a preocupat vreodată legăturile de familie și evoluția lor!), dar cum…

 e greu de spus de unde a căzut îngerul

(se poate presupune că se prăbușise din cer!)

cert este că era acolo

în mijlocul drumului

întins pe caldarâm

nemișcat

salvatorii îi îndepărtaseră hainele albe

dar îngerul nu avea corp ca oamenii

sub haine nu exista nimic

cum să resuscitezi pe cineva care nu există

se întrebau cu toții

și cineva a…

…„Mama dracului de viaţă”, mormăi şi arunc cât colo ceasul de pe noptieră, dar acesta continuă să ţârâie halucinant undeva pe hol, „e de-abia zece, paştele mă-sii”, zic încercând să prelungesc starea aceea de dulce trândăvie, mai dorm o oră, că nu lucrez la normă, şi atunci dau cu ochii de Oly, fata cu care mă cunoscusem întâmplător aseară şi care acum dormea ca un înger în patul meu, goală, însă eu, dobitocul de mine, nu-mi mai amintesc nimic, mi s-a rupt filmul spre dimineaţă, cred, după…

la uma urmei poți înjura de toți sfinții

înjurătura face parte din peisaj

ai putea spune că are o funcție artistică

terapeutică

nimic nu-i mai plăcut decât să dai vina pe sfinții apostoli

să-ți bagi picioarele în ea viață

apoi să te duci la biserică

Prefericitul e și el om

afurisirea păcătosului e un fel de înjurătură avangardistă

cea a polițistului o întoarcere la clasici

„circulați, morții mamelor voastre! ”

iar trecătorii circulă…

N-am înțeles atunci cum s-a-ntâmplat

cum ai devenit dintr-odată lumină

cum ai trecut prin prisma ochilor mei

și mi te-ai deschis în inimă ca o floare

în toate culorile spectrului vizibil

în toate liniile câmpului magnetic ale sufletului

o elipsă miraculoasă

ca o pasăre de Brâncuși

trezită din încleștarea sufocantă a pietrei.

 Nici acum nu înțeleg…

 Era o după amiază încrâncenată de toamnă pe înserat. Nori vineţii de ploaie, amestecaţi cu ceaţă şi vânt, se lăsară încă din zori peste aşezarea aceea din creierul munţilor, Covătari, deșertându-se a lehamite asupra viilor şi morţilor, ca scursura dintr-un buboi. De undeva din pâclă se auzea un dăngănit ofticos de clopot, iar în liniștea zgrunțuroasă dintre două bătăi, răzbăteau zgomote de pași, clipocind prin clisa moale a drumului. Convoiul, format din câţiva oameni tăcuţi, ca nişte…

 diminețile mele-s parcă niște felii din sticlă

acoperite de rouă și de petale de flori,

eu însumi am devenit fluid și transparent ca

o bulă fierbinte de sticlă,

din care mă recompun zilnic de o mie de ori.



Și lumea din juru-mi e translucidă

Ca un balon de aur, prăvălit dintre nori,

gravitez nesigur printre stele bolnave

din sticlă

printre oameni cu fețe sticloase și ochi incolori.



Mă rog în gând să nu plouă cu…

umbra mea dispăruse, vai, deodată

(se dizintegrase nevăzută ca un atom)

degeaba strigasem şi bătusem din poartă

în poartă

nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră

umblând fără om



bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau

trupurile în peregrinările lor

( încoresetate de-o voinţă supremă )

dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!

şi-atunci, mă întreb, cum naiba să ies

din această stânjenitoare dilemă?



simplu, fără să…

„…E prima dată când mi-e dat să citesc un text fără semne de punctuație și mă surprinde fluiditatea lui, faptul că nu le simt lipsa ca să înțeleg. E adevărat, suntem tot mai grăbiți și ne e teamă că nu apucăm să facem sau să spunem tot ce vrem, înainte să vină sfârșitul, al cărui ceas nu-l cunoaștem. Ca profesor, eram foarte strictă cu corectitudinea exprimării în scris, dar cu dv. și felul cum scrieți am avut o revelație: când vorbim nu folosim acele semne! Felicitări!…

pesemne că anestezistul acela bărbos

(duhnind a Rasputin Vodka 1 Liter 70% volume!)

nu-i administrase doza ideală

de anestezic

se mai întâmplă

(arătaţi-mi omul perfect şi-mi scot pălăria!)

dar puteau să existe şi alte cauze

independente de alcoolemia anestezistului

căci omul urla ca din gură de şarpe

încă nu ţi-am scos nimic, îl dojeneşte chirurgul

chestia asta mişcătoare te doare

- mă doare

dar asta

- şi asta

Eli,…

 Judecătorul Dionise Cocon, un bărbat la vreo treizecişicinici de ani, pe care roba neagră, cu zeci de falduri, flutura ca pe o sperietoare de ciori, deschise şedinţa ordinară a Judecătoriei din Urlaţi, săgetând asistenţa cu o privire distrată.

– La ordine, zise grefiera din spatele unui vraf de dosare, cauza Lăcrămioara Mormoloc, având calitatea de reclamant…

Femeia care îşi auzi numele strigat, o blondă vopsită şi fardată violent, se ridică cu un gest afectat de pe…

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,

despărţiţi, amândoi,

suntem unul,

- o suprafaţă întinsă şi netedă -

matematica n-are nici o treabă cu noi,

o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…



braţele noastre sunt o ramură care arde,

trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,

ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde

apoi împărţim fericirea la doi.



unul şi cu unul nu face niciodată doi,

- matematica noastră e ca o sabie,

ca un…