ca o sirenă devorată de piranha
sau o lună înghiţită de lilieci
a dispărut minunea din viaţa mea
acum pot doar să-mi vopsesc aripile în doliu
saltul în gol va lăsa o dâră
pe cerul albicios ca un tavan de salon
paturile goale îşi aşteaptă răniţii unui ritual
al braţelor amputate de îmbrăţişări

prin fumul de ţigară 

luna difuză 

latră la noi 

ne înghite de vii 

tuşeşte 



amurgul desenat în grabă 

pe cerul de plumb (nituit pe alocuri)

lasă pete de viaţă 

pe hainele 

celor doi îngeri pe tocuri ieşiţi la plimbare 

printre tomberoane gri şi mâţe moarte 

răcoarea şi liniştea se împletesc cu…

stelele înfipte în cer ca nişte căpuşe 

parazitau întunericul 

lumina lor ca o infuzie de puroi 

plana deasupra arborilor de sequoia 

de crengi atârnau spoite

cadavre de îngeri

şi tu Alice înconjurai cu bandă reflectorizantă 

locul sinuciderii

un sunet sacadat ca respiraţia unui muribund 

reverbera printre rădăcini uscate şi oase

horcăitul s-a întrerupt 

la ora două 

când mi-am aprins ţigara pe balcon 

am ars toate…

zeppeline în flăcări 

prăjeau cerul fraged 

mirosea plăcut a război şi a stele coapte 

prin tranşee 

soldatul necunoscut înjura apocalipsa 

şi bricheta zippo 

ce nu se mai aprinde la orice ţigară

aşa cum urechea nu se mai pleacă la orice 

vorbă 

când fuma 

mă lovea tristeţea aciuată în braţele…

la cearcănul mesei 

perechi insomniace se adună 

adoră luna 

ritual cu mâini în eclipsă şi ochi la ceafă 

nu ştii niciodată cum cineva îţi fură îmbrăţişarea 

te lasa dezvelit şi orb 



obişnuiţi cu giulgiul de la naştere 

descheiat puţin în scurta vară 

ne retragem în el ca-ntr-o placentă 

aşteptăm să treacă limuzina albă a…

las urme de bocanci pe tavanul bisericii 

trag clopotele 

precum aş da un spânzurat jos 

mi-e groază să-mi trezesc dumnezeul 

palmele lui ca un iglu 

ascund o dragoste glacială 

gheţurile cască în somn prin copci 

credincioşii în viscol 

pescuiesc câte o iluzie rătăcită 

un banc de adevăr pluteşte-n adânc 

sonarul…

palmele bunicii miroseau a rugăciune 

a vanilie şi muşeţel 

camera se mula perfect pe singurătatea ei 

din când în când cobora Dumnezeu din grindă 

şi lumânarea de ceară pâlpâia blând 

stăteau de poveşti până târziu 

când unul din ei adormea 

într-o seară singurătatea nu a mai cuprins-o 

camera se strâmtase prea mult 

şi a decis să-i întoarcă vizita 

a lăsat lumânarea aprinsă 

în palmele mele 

şi mirosea a moarte…

mi-adun pe stick aripile 

amintirile din eden 

pe eva 

scotocesc printre fluturi albi 

fluturi negri 

crisalide 

începutul vieţii 

îl înjur pe darwin 

maimuţele 

şi tot neamul lor 

mă trag mai aproape 

de dumnezeu 

când focul din grotă se stinge 

şi femeia atârnă de-o coastă 

ne conectam prin USB-ul rugăciunii 

transferăm date 

viruşi 

sentimente

conexiunea se întrerupe 

la fiecare…

într-o noapte ca asta m-am descusut de tine
fără anestezie
a durut mai puţin decât
a fi un petic de carne pe covorul roşu
aveam în comun urmele celor ce
ne călcau în picioare
azi
moliile rod
firul roşu
firul albastru
sunt singurele care ne mai vor împreună

mi s-a furat o coastă 
nu am reclamat nicăieri 
te-am întrebat doar de ce porţi 
o bijuterie furată 
şi mi-ai răspuns că dumnezeu 
a scos din mine un demon 
să-mpodobească infernul 

mă caut în buzunare 
lipseşte bricheta 
ce-o mai fi vrând să facă acum?

construiesc un iglu babel 

înconjurat cu sârmă ghimpată

încarcerez idolii care te sperie

pun liniştea de strajă

sau o plimb în sănii trase de câini

până la poarta universului

şef de atelaj Cerber

respiră sacadat aerul poluat cu bossoni higgs

un filtru de particule ne-ar salva big bang-ul

de la inhalare

în iglu e întuneric

cineva a încurcat limbile şi acum pescuieşte suflete

precum eschimosul la copcă

în drumul spre casă…

te văd prin palme

închid ochii

şi las celelalte simţuri

să te înţeleagă pe deplin

dacă ai fi o iluzie nu te-aş atinge

dar eşti 

tu eşti

chiar exişti

în centrul meu

nu e univers să gravitez în el ca-n tine

am axa între cei doi poli

viaţă şi moarte

şi un singur soare

îmi…

atât de multă supă într-un singur plic 

şoptea nibelungul rătăcit la uşa mea 

şi niciun câine nu-i lingea picioarele 

să-l încalţe cu foamea lui 

doar preşul se mula perfect 

pe frigul din oase 

ca o meduză albastră 



la cina cea de taină 

pisicile din cartier 

şi-au înmuiat cozile 

în bolul cu…

se-ntorc în pântece copiii să-şi doarmă inocenţa 

îşi odihnesc oasele după război 

până creşte carnea la loc

observ tăcut 

învierea morţilor prin cezariană 

planeta gravitează dureros în jurul propriei singurătăţi 

se aud ţipete dintr-un infern aflat la suprafaţă 

doi câte doi păşim în aceaşi clepsidră 

curgem în Styx valuri valuri 

la capăt deşert

îmi port bisturiul 

gata să-mi operez vocile 

care-mi şoptesc…

dansezi în avionul cu hublouri deschise 

pasagera rock n roll 

ai dreptul la o singură cădere 

şi stângul în dreptul inimii 

ca o carapace 

ţestoasa a invăţat mersul tiptil ...



eşti în avionul militar 

cu steaguri în elice şi lunetişti în coadă 

tancuri tancuri trec prin subsolul tău paraşutate în infern 

cerul îşi acoperă răniţii…

decorsetat de umbră

într-un striptease grotesc prin temple

decojesc gândurile zeităților

fertilizez neantul cu imprudența de-a fi

a fi sau a nu fi absorbit de rădăcinile terrei crescute în molozul universal?

cât de departe de orizont să arunc bumerangul gândirii fără a-mi lovi cerul?

mă aliniez planetelor

îmi port lumina sub tălpi

ca o centură fotonică

de cărbuni aprinși sub trupul și sufletul din care cresc îngeri siamezi

în lesă ori liberi…

Shadow are mâinile secate de îmbrăţişări 

ca un yoghin retras în sine 

când merge 

unghiile se-nfig în carnea cerului  

Shadow e un nor din clanul altor timpuri 

din el curg întruna oameni 

decapitaţi de zâmbete 

spânzuraţi de limbi 

în cercuri de fulgi albaştrii 

Shadow se ascunde uneori în dulapul din camera mea 

şi vântul îl caută prin ferestre zăbrelite 

cu flori uscate 

şi marea îl cheamă pe…

am zborul mai sacadat decât un râs în hohote

smulge-mi din carne aripile

să tac

ajută-mă să donez sinceritate oamenilor cu ochi în palme

atinge-mă să vezi adevărul

în fiecare pulsaţie din jurul inimii



credeai că sufletul sălăşluieşte în carne

e doar un sarcofag de lumină

în care îmbălsămat de secunde

te pietrifici perfect



învaţă-mă să păstrez în mine cerul

intim ca o renaştere

să-mi respir căderea cu amândouă braţele

(cultiv…