Îşi caută mulţi reperele de unde să se orienteze

în timp ce verifică să fie cât mai îndepărtate unul de celălalt

să fie luminate pe dinafară să nu se vadă întunericul

din spatele ipocriziei kilometrice şi infecţioase ca insolaţia

apoi caută să-şi agaţe sforile…

Într-o zi de sfârșit de septembrie primesc un email din SUA din care aflu că sunt fericitul moștenitor al unei averi de cinci milioane de dolari, depuse într-o bancă din Ghana, și că ar trebui s-o revendic până în anul 2019, fiind singurul îndreptățit s-o fac, întrucât defunctul, mort în timpul unui cutremur, în Jawa ( Indonezia), nu mai avea pe nimeni. Nu-mi aminteam de vreo rudă plecată în America, (e drept că nici nu m-a preocupat vreodată legăturile de familie și evoluția lor!), dar cum…

 e greu de spus de unde a căzut îngerul

(se poate presupune că se prăbușise din cer!)

cert este că era acolo

în mijlocul drumului

întins pe caldarâm

nemișcat

salvatorii îi îndepărtaseră hainele albe

dar îngerul nu avea corp ca oamenii

sub haine nu exista nimic

cum să resuscitezi pe cineva care nu există

se întrebau cu toții

și cineva a…

…„Mama dracului de viaţă”, mormăi şi arunc cât colo ceasul de pe noptieră, dar acesta continuă să ţârâie halucinant undeva pe hol, „e de-abia zece, paştele mă-sii”, zic încercând să prelungesc starea aceea de dulce trândăvie, mai dorm o oră, că nu lucrez la normă, şi atunci dau cu ochii de Oly, fata cu care mă cunoscusem întâmplător aseară şi care acum dormea ca un înger în patul meu, goală, însă eu, dobitocul de mine, nu-mi mai amintesc nimic, mi s-a rupt filmul spre dimineaţă, cred, după…

la uma urmei poți înjura de toți sfinții

înjurătura face parte din peisaj

ai putea spune că are o funcție artistică

terapeutică

nimic nu-i mai plăcut decât să dai vina pe sfinții apostoli

să-ți bagi picioarele în ea viață

apoi să te duci la biserică

Prefericitul e și el om

afurisirea păcătosului e un fel de înjurătură avangardistă

cea a polițistului o întoarcere la clasici

„circulați, morții mamelor voastre! ”

iar trecătorii circulă…

PLOILE DIN GÂNDURI

La streașina vieții, nori-mbufnați

despletesc, în șuvițe, ploi de gânduri

și pe zi ce trece simt mereu, 

tot mai greu acoperișul vârstei...

prinși sub răzmerița intemperiilor,

pilaștrii au rămas fir de plumb,

chiar dacă zidurile s-au umezit.

Ploile din gânduri au scorojit

pereții zugrăviți cu vise

și-atinși de mucegaiul tăcerilor

i-a năpădit puful…

N-am înțeles atunci cum s-a-ntâmplat

cum ai devenit dintr-odată lumină

cum ai trecut prin prisma ochilor mei

și mi te-ai deschis în inimă ca o floare

în toate culorile spectrului vizibil

în toate liniile câmpului magnetic ale sufletului

o elipsă miraculoasă

ca o pasăre de Brâncuși

trezită din încleștarea sufocantă a pietrei.

 Nici acum nu înțeleg…

 Era o după amiază încrâncenată de toamnă pe înserat. Nori vineţii de ploaie, amestecaţi cu ceaţă şi vânt, se lăsară încă din zori peste aşezarea aceea din creierul munţilor, Covătari, deșertându-se a lehamite asupra viilor şi morţilor, ca scursura dintr-un buboi. De undeva din pâclă se auzea un dăngănit ofticos de clopot, iar în liniștea zgrunțuroasă dintre două bătăi, răzbăteau zgomote de pași, clipocind prin clisa moale a drumului. Convoiul, format din câţiva oameni tăcuţi, ca nişte…

Plecăm într-o zi într-un loc la cineva

nu ştiu unde-i locul acesta dar vom ajunge acolo

şi de vrem sau nu plecarea asta

Dumnezeu ne va îndruma sub aripa misterului

de nedescifrat pentru noi pământenii.

Habar n-am dacă vom…

 diminețile mele-s parcă niște felii din sticlă

acoperite de rouă și de petale de flori,

eu însumi am devenit fluid și transparent ca

o bulă fierbinte de sticlă,

din care mă recompun zilnic de o mie de ori.



Și lumea din juru-mi e translucidă

Ca un balon de aur, prăvălit dintre nori,

gravitez nesigur printre stele bolnave

din sticlă

printre oameni cu fețe sticloase și ochi incolori.



Mă rog în gând să nu plouă cu…

umbra mea dispăruse, vai, deodată

(se dizintegrase nevăzută ca un atom)

degeaba strigasem şi bătusem din poartă

în poartă

nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră

umblând fără om



bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau

trupurile în peregrinările lor

( încoresetate de-o voinţă supremă )

dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!

şi-atunci, mă întreb, cum naiba să ies

din această stânjenitoare dilemă?



simplu, fără să…

„…E prima dată când mi-e dat să citesc un text fără semne de punctuație și mă surprinde fluiditatea lui, faptul că nu le simt lipsa ca să înțeleg. E adevărat, suntem tot mai grăbiți și ne e teamă că nu apucăm să facem sau să spunem tot ce vrem, înainte să vină sfârșitul, al cărui ceas nu-l cunoaștem. Ca profesor, eram foarte strictă cu corectitudinea exprimării în scris, dar cu dv. și felul cum scrieți am avut o revelație: când vorbim nu folosim acele semne! Felicitări!…

pesemne că anestezistul acela bărbos

(duhnind a Rasputin Vodka 1 Liter 70% volume!)

nu-i administrase doza ideală

de anestezic

se mai întâmplă

(arătaţi-mi omul perfect şi-mi scot pălăria!)

dar puteau să existe şi alte cauze

independente de alcoolemia anestezistului

căci omul urla ca din gură de şarpe

încă nu ţi-am scos nimic, îl dojeneşte chirurgul

chestia asta mişcătoare te doare

- mă doare

dar asta

- şi asta

Eli,…

 Judecătorul Dionise Cocon, un bărbat la vreo treizecişicinici de ani, pe care roba neagră, cu zeci de falduri, flutura ca pe o sperietoare de ciori, deschise şedinţa ordinară a Judecătoriei din Urlaţi, săgetând asistenţa cu o privire distrată.

– La ordine, zise grefiera din spatele unui vraf de dosare, cauza Lăcrămioara Mormoloc, având calitatea de reclamant…

Femeia care îşi auzi numele strigat, o blondă vopsită şi fardată violent, se ridică cu un gest afectat de pe…

unde verbul devine lucrare

uşile lumii se deschid

intră în case bogăţia de vise

străluminând oraşe de…

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,

despărţiţi, amândoi,

suntem unul,

- o suprafaţă întinsă şi netedă -

matematica n-are nici o treabă cu noi,

o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…



braţele noastre sunt o ramură care arde,

trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,

ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde

apoi împărţim fericirea la doi.



unul şi cu unul nu face niciodată doi,

- matematica noastră e ca o sabie,

ca un…

deschid o poartă în miezul lucrurilor

să intru-n adâncul înţelegerii

de unde îzvorăsc convingerile

care-mi determină…

Am intrat în gândul tău noaptea

cred că nu m-a văzut nimeni,

eram atât de transparent mai puţin inima

care galopa printre…

NOIEMBRIE MUŞCHETAR



Toamna a intrat în linie dreaptă,

noiembrie a coborât din calendar,

altă lună îşi lasă cartea de vizită,

căci anul e destoinic colecționar.



Vara toridă parc' a fost o nălucire,

dimineţile înoată-n pâcla ceţoasă,

pe zi ce trece frigul pune stăpânire

şi în curând iarna va fi iar mireasă.



Copacii-și leagănă ramurile goale,

când bruma cade parcă-s în…

Mai făureşte mâna Domnului din secul nimicului

scos din ograda plină de-ntuneric

pe care-o ţine în magazia din spatele Universului

pentru necesităţi speciale şi urgente

seminţe noi de viaţă şi-apoi caută locul

unde să le planteze pe Pământ sau…