Repere şi conştinţă

[Mihaela Moşneanu]

Îşi caută mulţi reperele de unde să se orienteze

în timp ce verifică să fie cât mai îndepărtate unul de celălalt

să fie luminate pe dinafară să nu se vadă întunericul

din spatele ipocriziei kilometrice şi infecţioase ca insolaţia

apoi caută să-şi agaţe sforile strânse ghem din coşul unui suflet sărac

pentru pus la uscat prin labirintul anturajelor pe care le frecventează de obicei

jucându-se cu naivitatea celor care habar n-au ce-nseamnă

căutare de repere sau astfel de sfori invizibile.

Nu le este greu să găsească ce-şi doresc

în mijlocul naivilor ce-ncasează în freză strânsul sforilor

cu toate uscăturile mincinoase şi hidoase

cărora naivii nu le deosebesc culoarea şi substanţa

decât în momentul în care simt ipocrizia şi trădarea

care le mănâncă din naivitate şi transformarea lor

are două opţiuni de renovare a caracterului.

Una ar fi ca firea unui naiv să devină o nouă sămânţă

ce-are nevoie să fie stropită de câteva planuri diabolice

unde răzbunarea se agaţă de sârma ghimpată a urii

pentru a fi dusă la bun sfârşit în noianul de gânduri

ce muşcă adânc din sufletul care şi-a aruncat din bunătatea

ce-a dăruit-o cândva semenilor săi fără nicio reticenţă.

Altă opţiune ar fi ca naivul să-şi pilească bine

tăişul bunătăţii şi să lupte în stânga şi-n dreapta

cu toţi cei care au arat prin sufletul lui în timp

ce lacrimile şi suspinele îi izvorau la vedere sau nu

când răutatea şi indiferenţa îi amputau o parte din suflet

poate aşa le va trece tuturor prin minte să-şi caute

locul de unde şi timpul în care şi-au amputat din conştinţă

că poate vor mai găsi măcar un pic dintr-o treime din ea.

Mihaela Moşneanu