Fetelor între zero şi până peste o sută de ani, cu sentimente speciale de admiraţie şi cu drag, Romeo Tarhon

De Mărțișor

Iubito, azi, de mărțișor,

Fiind plecată-n lume-n zbor

Precum un obosit cocor

Din toamnă-n iarnă călător,

Precum un mânz rătăcitor

Într-o taiga cu alb decor,

Mereu cu spaima lupilor

Și în galop ucigător,

Precum un leu începător

De victime căutător

Amenințat și temător

De-un leu bătrân…

erai mai mult decât
o adiere de vânt prin păr,
mai mult decât un val
ce se sparge de mal,
erai urma paşilor mei pe pământ,
erai gândul meu de mulţumire
ce se înălţa spre cerul infinit,
erai ceea ce pot să spun că am iubit
cu adevărat.

acum eşti cuvântul meu
sculptat pe cerul înstelat,
cuvânt ce l-am rostit neîncetat
de când zâmbetul tău cald
s-a înfipt în sufletul meu
şi nu a mai plecat.

aş vrea să fi fost pom mai înainte de toate

aş vrea să fi fost pasăre în zbor sau poate

aş vrea să fi fost vânt prin frunzele

pomilor, să zbor mai iute decât clipele

în care nu am apucat sa fiu

şi am rămas cu sufletul pustiu.

aş vrea să fi fost copita unei căprioare

aş vrea să fi fost floare de colț scăldată-n soare

sau ochi de vultur rotind pe cer

dar sunt numai un suflet stingher.

aş vrea să fi fost doar un delfin tare jucăuș

aş…

ne-am întâlnit la colț de stradă
fulgi reci din cer stăteau să cadă
şi-n lumina de la felinar
părea că-n păru-i ghiocei răsar.

privirea-i în suflet mi s-a-nfipt
şi-am rămas pe loc la ea privind
cum silueta-n noapte, lungă
acasă se grăbea s-ajungă.

şi astăzi o aştept să vină
pe strada mea acea străină
sub lumina de la felinar
aştept s-apară, dar e-n zadar.

mi-eşti dragă ca o zi de primăvară,
frumoasa mea cu ochi de căprioară,
în păr cu flori de liliac albastre
ce îmi înalţă sufletul la astre.

mi-eşti dragă ca o zi de primăvară
când al tău zâmbet uşor mă-nfioară,
când de ruşine frumoşii-ţi obrăjori
lesne poţi să-i compari cu doi bujori.

Albe flori de liliac

sus pe gard sunt înșirate

şi se-aude dinspre lac

țipând neamul lui Oac-oac.

Înfoindu-se în pene

se tot plimbă-aşa alene

un curcan cu ciocul roş

privind mândru spre cocoş.

Golaşe sau împănate

găinile stau cu toate

pe grămada de gunoi

de sub nişte meri altoi.

Sus pe cer îi tot dă roată

o coţofana moţată

oul căutând. Şi-ndată

coboară ca o săgeată.

E atâta gălăgie

între păsări, e…

te rog, nu-ţi fie teamă,

nu îţi pleca privirea

tăcerea mea te cheamă,

să îmi aduci iubirea!

mă doare şi pe mine

ştiu că nu vrei să crezi

dar cred că e mai bine

durerea să nu-mi vezi

o să-nţelegi tu, oare

câtă amărăciune

o vorbă la-ntâmplare,

în suflet poate-a-ţi pune?

e lumea-ţi prea frumoasă

- ori nu o pot percepe -

aşa că tu mă lasă

povestea a-mi începe.

Călătorit-am multe

zile şi multe nopţi,…

Gânduri împuşcate

atârnă de colţul unor zile,

tristeţea stă chircită

pe-un pat de  melancolie.

Nici visele nu-mi mai dau ghes,

n-au chef să mă mai emoţioneze,

se bejenesc…

Aici suntem noi doi şi timpul,

poate şi alţii

care ne umplu de indifereţă

viaţa noastră-i plină de…

Bărăganul şopteşte: Dumnezeule milueşte-mă Stau cu tâmpla sprijinită de malul Dunării, privesc mâlul amestecat cu nisip şi resturi de scoici, în timpul acesta respir Bărăganul cu mirosul lui de stepă aspră şi nemiloasă care râde de ameţitii, trecătorii nepoftiţi care-i ating pământul fără să ştie că moartea este esenţa fiecărei particule de praf din teritoriul ei. Moartea mă însoţeşte fidelă de la prima respiraţie cu miros de lichid amniotic, mă roteşte în anafoarele apelor verzi albăstrui…

Creatie video : Angela Iosif …

Opreşte, Doamne, ceasornicul! 



În lumina focului, 

umbrele-ţi dansează prin visul abia stins, …

Sărutul lacrimei tale 



- Nimic nu mă răvăşeşte mai mult 

ca zâmbetul tău! îmi spui. 

Aerul tremură, stelele cad …

Nu mă mai cuprinde somnul

în care-mi foşneau visele,

îmbătat în leagănul-gondolă

pe malul braţelor…

Simfonia picăturilor noastre 



Ai intrat abrupt în poveste, simţi taina 

şi pulsul ei care te dezarmează, …

Ştii unde se duc clipele, visule? 



Ne-am dat jos aripile, 

am trecut prin voalul uitării …

1. Muguri de cuvinte nerostite
   
   din zile lungi de tăcere
   
   înfloresc cu sfială
   
   din dorinţa…

Diamante tăioase-n ochiul verde

dau lumină momentului

prin care zboară îngerii.

De când cu lupii albi se urmăreşte…

Mai ratacesc prin visele nocturne,

Stergand un pic mai mult din mine,

Doar inima, o egoista fara minte,

Mai lasa mici sparturi spre tine.

O cert si imi zambeste,

Cantand printre tacerile

Ce le-am inchis cu lacatele

Ateilor ce nu mai cred in semne.

Ca esti ateu si tu, nu intelege,

Ca ai sters-o nici nu vede,

Doar tremura si simte

Si cu privirea dulce

Ma acuza indrazneata

Ca is vrajitoare fara mila,

Fara sa stie ca…

de voi avea bucuria să plec voi pleca

pe sfoara cuvintelor nerostite

când focul de taină 

se va ridica până la jumătatea gândului



oarbă ruptă din sacul oaselor fără scăpare

pasul mi-l voi reteza 

lăsând în urmă zborul cu…