Ca un soldat

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Aici suntem noi doi şi timpul,
poate şi alţii
care ne umplu de indifereţă
viaţa noastră-i plină de întâmplări,
ca şi sângele nostru
în tremurul din anticamerele inimii.
La ferestre fluturi şi păsări fac jocul
din ochii îmbătaţi de infinit.

Execut întocmai
ca un soldat
fiecare ordin dat
de instaţele înalte ale universului
de care nu pot să mă rup.

Aparent noi doi
trăiam liberi între aceste ziduri
în care porţile se deschid rar,
mâinile tale întinse spre mine
le pot atinge
ori de câte ori trăiesc iubirea,
mă cuprind în ea,
o topesc într-un vas din acelaşi lut
din care beau.