O fată ţi-a traversat timpul (armână- română)

[Irina Lucia Mihalca]

Creatie video : Angela Iosif 
https://www.youtube.com/watch?v=of_jSruwvY0 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău / O fată ţi-a traversat timpul (armână- română) 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău 

Pi pindona bâtutâ atunţea 
agârşitu s-a înhrâpsi anlu, 
Un cânticu di largu ţâ greaşti, 
boaţea ei s-ascumsi tu tini, 
maşi ghislu îl portâ tu suflitu... 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău - 
aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi 
unâ şcurtâ triţeari pritu un nău chiro, 
Aesta-i ciudia şi cleaia ditu a ei chiro! 

Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ, 
Şi deadunu-s priimnarâ 
pri locu spri locu 
nu-u cunâscuşi 
maşi foclul ditu mâna îi lu angaldasişi- 
Câ ti aflaşi ditu niputearea 
ta-s estâ vrut şi-s vrei 
ma înclo di banâ şi moarti... 

S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduţâ tu anâpoi 
Cu tuti câ nu-şi agiumsi a suflitlui ţzeru - 
ni tu pâlnhi stealili nu li ţânu. 
Niţâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau, 
masi trimburarea oarâei si a butzâlor sântza, 
Ma seatea nu-hi ţu apândisescu! 

Pritu ponhi vintlu-şi poartâ 
suschiratlu a frântzâlor pri căi - blistemlu agârşirlor di ahâti bănhi 
fârâ ta-s aibâ aştirnutu câmpul di vreari. 

Tu oclii ca buiaua a chirolui 
ţâni maşi oara anghisariei, 
ţi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo! 

Ditu aripi bati şi azboairâ unâ albâ pilistearâ, 
Unu cânticu avtzâ, şi mutreştzâ ninti ciudusitu - 
mări ţercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu, 
şi mărtzâihili s-dipârteatzâ lişoru... 
ditu aumbra aşchiuşurâ barca spri videala 

Fârâ turnari, şi ascâpatu di caimatzâ, 
suflitlu tu subtzârli ţzeru 
ni angricosu tora iasti, 
Tu ţzerurli di dinclo di ţzeru 
v-as andâmaseascâ tu agârseari... 



O fată ţi-a traversat timpul 

Pe moneda bătută atunci 
a fost trecut eronat anul, 
O melodie de departe te cheamă, 
poezia ei s-a ascuns în tine, 
doar visul i-l porţi în suflet... 

O fată ţi-a traversat timpul - 
reamintirea unui alt timp sau doar 
o trecere temporară printr-un nou timp, 
Acesta-i misterul şi cheia timpului ei! 

Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară, 
Călătorind împreună 
pe pământ înspre pământ 
nu ai recunoscut-o 
dar focul din mână i l-ai citit - 
că te-ai născut din neşansa 
de a fi iubit şi a o iubi 
dincolo de viaţă şi moarte... 

Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul 
chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului, 
nici stelele în palmă nu le-a ţinut, 
Nu se auzeau nici măcar şoapte, 
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor, 
Dar setea nu ţi-o potolesc! 

Printre copaci vântul îşi poartă 
suspinul frunzelor pe alei - blestemul rătăcirii atâtor vieţii 
neavând construită fundaţia de petale. 

În ochii de culoarea timpului 
reţii doar clipa visării, 
Ce ai astăzi, 
mâine poate fi o mare durere! 

Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă, 
O melodie auzi, priveşti înainte vrăjit - 
mari cercuri în oglinda apei face valul, 
malurile se depărtează încet, 
din umbră lunecă luntrea înspre lumină 

Fără întoarcere, uşurat de poveri, 
sufletul e desprins acum în cerul subţire, 
În cerurile de dincolo de cer 
se vor uni în uitare...