Undeva şi Aici

[Irina Lucia Mihalca]

Undeva şi Aici

Ninge, ninge şi ninge...

E linişte-n miezul adânc de noapte,

pe drumul albit de zăpezi

picură argintul lunii 

între dorinţe şi gânduri.

E lună şi noapte!

În mijlocul acestei cărări

căutate între oglinzi,

undeva departe, năvalnic izvor,

o tainică chemare palpită,

o flacără dansează sub cerul liber,

o şoaptă moarată, un cântec fierbinte.

Ca-ntr-un câmp cu flori

despleteşti emoţii cu parfum de noi,

timp şi lumină, lumină şi timp - iubire,

sublima clipă, un joc al sufletelor

cât timp trăiesc, cât timp iubesc.

Ninge, ninge şi ninge...

Un înger ne-aşteaptă,

picioarele ţi se-afundă-n zăpadă,

urci dealuri şi munţi,

atingi ceruri şi lumi, te privesc

şi-agăţ cu uimire clipa de pleoapă.

Acolo, la orizont, te văd, aşteptându-mă.

E lună şi noapte!

Scăldaţi de lumina stelelor

am învăţat

să privim în doi roua de pe flori,

trăiri calde, ţesături de vise, speranţe, idei.

Ninge, ninge şi ninge...

Poemul scris în inimile noastre

sparge întunericul atârnat,

păsări de foc împletesc zborul inimilor

vibrând cu-ntreg univers

ca-ntr-un botez al sufletului

în apa divin revărsată asupra noastră.

E lună şi noapte!

Călători între veghe şi vis,

nedesprinşi de cer,

uniţi în glob de lumină,

atât timp cât trăim, atât timp cât iubim,

ne vom întâlni şi asta se va numi: "Undeva şi Aici”.