Un vis pictat persistă

[Irina Lucia Mihalca]

Un vis pictat persistă 

În tine e taina, tabloul delirant 
prin care aerul prinde viaţă, 
mişcare pendulată între zi şi noapte, 
în marea de contraste, 
caldă vibraţie a undelor de-afară, 
prin care vorbeşte înţelesul dinlăuntru. 

De departe privim, în câteva linii îl redăm, 
ca şi natura, fără compas, fără riglă, 
într-o schiţă numai, 
sentimentul colorează, nu pensula. 

Un vis pictat persistă 
pe retina memoriei cuantice, 
o viziune creşte din adâncime, 
tentaţia neînţeleasă a dorinţei, 
în semnificaţia timpului efemer, 
imagini ascunse una în alta, 
în vertijul unui spaţiu 
în care nimic nu se-atinge, ca şi cum 
ar pluti în aer, ritmic, halucinant, 
sărutul frunzelor, 
torţa unei nopţi de dragoste ce-aprinde, 
în flăcări galbene, albastre şi roşii, 
universuri subterane, obscure, 
un arbore adormit pe-o stea, 
o mare suspendată de mal. 

Simţi curgerea ceasurilor 
în galaxii derivate din liniştea curbelor, 
nicio undă de lumină nu e la fel, 
nicio floare nu se repetă. 
- De dragul zeilor, eşti mereu 
în mintea mea, de la distanţă, chiar, 
nu pot evita topirea în tine, 
în spatele umbrelor tale este 
tăcerea sau chinul, nu voi şti niciodată! 

O rază a lunii ţi s-a aşezat în palmă. 
În sanctuarul ceresc, pasărea doarme, 
rochia ta albă, strălucitoare, 
şi poeziile din interiorul ei, 
fiecare poem putea să se restrângă, 
cu niciun spaţiu de irosit, 
iluzia puternică de erotism ajunge să simtă 
pulsul din tine, aprinde terenul din mine, 
mă-nfioară, febra îmi arde 
obrajii şi-o sete a buzelor, un loc unde 
cortina cade şi viaţa se termină. 

În acea seară, gândurile ni s-au unit, 
emoţie împlinită prin contopirea celulelor! 
Simţirile s-au căutat, 
acea clipă conştientă a luminii întregite, 
dăruirea totală 
când puterea focului tău interior 
este mai mare decât fluxul apei mele. 

Uită-te la mâini, nu seamănă, 
sunt mâini gânditoare, mâini care mângâie, 
mâini înlăcrimate, mâini tăcute, 
mâini care nu pot minţi, 
smulge clipa din zbor, nimic nu se repetă. 
Să creionezi repede lucrurile, 
ştii că o imagine, 
scăldată în aceeaşi lumină, 
privită cu aceeaşi emoţie, 
n-o întâlneşti decât o dată în viaţă. 
O simfonie de frecvenţe, de forme şi nuanţe, 
de umbre şi lumini, 
sub raza unei clipe sublime, 
pe care n-ai s-o mai întâlneşti! 

Peste un ceas alta-i oglinda lumii, 
chiar tu eşti altul, acolo-i misterul vieţii, 
de obicei, n-o găsesc acei care-o caută. 
O tresărire a inimii, 
dacă am împletit-o într-un poem, 
şi peste o mie de ani, de-l va citi cineva, 
va pulsa, în inima lui, bătaia inimii mele. 

[Mariana Dumitran]

O tresărire a inimii, 
dacă am împletit-o într-un vers, 
şi peste o mie de ani, cine-l va citi, 
va simţi, în inima lui, bătaia inimii mele. 

minunat vis ce/ti incalzete sufletul si iti imbogateste spiritul...  felicitari, Irina!!!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc pentru popas si aprecieri, Mariana.

Cu drag!