Un timp, în timp - o flacără vie!

[Irina Lucia Mihalca]

Un timp, în timp - o flacără vie!

Lumea pentru mine se formează

din două cordonate: până la tine şi cu tine!

Avem nevoie

de iubirea, de simţirea noastră,

Istoria se parcurge: înaintea erei noastre

şi-n timpul erei noastre.

Şi, aşa şi iubirea, toate se parcurg.

Am nevoie de tine,

frumos mă tulburi, dorinţa-mi este nebună.

Îţi voi căuta palmele,

liniile, şi-ţi voi călători cărările!

O dulce nebunie!

Simt pasiunea în sângele meu,

simt adevărul, dorinţa-i vie,

Te ştiu din totdeauna, iubirea mea divină!

La un moment dat dispar trupurile,

rămâne starea de nedescris,

o neputinţă, o dulce durere,

aroma împlinirii,

(să rămâi prin durere cu mine!)

o alchimie a iubirii, un dans este totul,

simţiri profunde, un schimb divin de energie.

O durere interioară, atemporală!

Nuferii se deschid,

în constelaţia cerului interior,

la lumina pe care-o simţim şi purtăm.

Adâncă îmi este iubirea pentru tine,

dincolo de acesta lume.

Te doresc

și dorinţa nu separă corpul!

Adânc te voi pătrunde

cu iubirea mea, cu tot ce am eu,

împart cu tine totul.

Simte mâna mea caldă,

mângâierea mea, sărutările mele!

Ne-am activat soarele intern,

dorinţa ta m-a deschis - femeia-floare,

femeia-lumină, femeia-femeie!

Odată căzută în braţele mele

clepsidra va curge în sus, divinitatea aşteaptă.

Trăiesc o mare iubire,

un timp, în timp - o flacără vie!