Te-ntrebi ce se-ntâmplă.../ On se demande ce qui se passe... (română- franceză)

[Irina Lucia Mihalca]

Te-ntrebi ce se-ntâmplă... - Irina Lucia Mihalca

În fiecare dimineaţă aspiri litere din tine,
litere mari, reci, calde, vii,
fantasme care pulsează în dansul lor - imagini în oglindă -
îmbrăţişate-n culori spre noi forme de viaţă.
Umbre desprinse care tremură-n lumina lunii,
Oare nu cumva se joacă cu tine, cu mine, cu noi,
din dorinţa reînvierii cuvântului nou?

În fiecare dimineaţă eşti mereu altul,
te-ntrebi ce se-ntâmplă - copacul ce creşte între noi -
Ah, multe se întâmplă ...
                şi câte nu se întâmplă?!...
Beţie de simţuri, de stări şi de vise - cuvinte,
poeme, cântări, cântarea cântărilor
ce s-au scris, se vor scrie...
Şi zeii te privesc cu invidie, uneori,
pentru bucata ta de cer şi fluturii de pe umăr -
curenţii de aer ce urcă, urcă şi coboară.

În fiecare dimineaţă aspiri litere din tine
ce atârnă uscându-se în bătaia vântului,
Nu ai nevoie de cântecul altora,
ştii ce-i zborul, flacăra, apa şi focul,
îţi porţi dorinţa-ecou prin fiecare iubire,
Oare tu eşti aici, acolo, risipit pe aripi de vis
în fiecare gând, lacrimă, respiraţie, lumină?

On se demande ce qui se passe ... - Irina Lucia Mihalca
Traducere : Carmen Catană

Chaque matin, on aspire des lettres de soi,
Des majuscules, froides, chaudes, vivantes,
Des fantasmes qui frémissent dans leur danse - des images dans la glace -
Embrassées en couleurs vers de nouvelles formes de vie.
Des ombres détachées qui frémissent au clair de la lune
Elles semblent jouer avec toi, avec moi, avec nous,
pour faire revivre le mot « désir ».

Chaque matin, on est toujours un autre
On se demande ce qui se passe - l'arbre qui pousse entre nous -
Ah, beaucoup de choses se passent ...
                       et comment ça ne se passe pas?!...
Ivresse de sens, d’états et d’ombres - mots,
poèmes, chansons, le chant des chants,
ce qui a été écrit, sera écrit ...
Et les Dieux te regardent avec envie, parfois ...
pour ton morceau de ciel et les papillons sur tes épaules -
des courants d'air qui montent, montent et puis descendent.

Chaque matin, on aspire des lettres de soi
Les lettres qui sèchent suspendues dans le vent ,
On n’a pas besoin de la chanson des autres,
parce-qu’on sait ce que le vol, la flamme et la glace signifient,
L'écho de ton désir traverse chaque amour,
Es-tu là ou tu te disperses sur les ailes du rêve
dans chaque pensée, chaque larme, chaque respiration, toi Lumière?