Sufletul nostru nu-i de răstignit!

[Georgeta]

Împovăraţi de griji şi de nevoi
Cu sufletul fărâme, trist şi gol
Găsim puterea de-a răzbi în noi
Nu facem parte din vreun protocol

Al celor care vor să ne zdrobească
Şi să ucidă ce ne-a mai rămas
Din moştenirea dulce strămoşească,
Vor sa ne-atârne sufletul de-un ceas...

Ne-au pus impozite şi pe simţire
Metafora din ei a dispărut
Noi tot vom scrie ce ne stă în fire
Suntem plămadă din destin durut.

Lor nu le pasă că păşim tăcuţi
Ori că strigăm spre Cer cu disperare
Cuvântul care-ncunună pe frunţi
Speranţele, ne-aduce alinare.

Nu au măsură în nimic ce fac
Ţintesc, lovesc şi spulberă în cale
Conduc cum vor şi după bunul plac
Distrug valori în ritmuri infernale.

Dar n-o să fure ce ne aparţine
Căci le ajunge cât au prăduit
Pământu-acesta geme de suspine
Sufletul nostru nu-i de răstignit!

Oradea, 9 august 2010