SFATUL DIN PĂDURE...

[Elena Mititelu]

 

În poieniţă – mare sfat.

Animale mari şi mici

într-o zi s-au adunat,

scopul e: ,,Să fim amici!”

 

Pentru liniştea pădurii,

dorea un bătrân bursuc,

ca să pună capăt urii,

prezidând de pe-un butuc.

 

Lupul, cică, dând la pace,

s-a jurat pe părul său

c-a fi carnivor, nu-i place

nici să aibă vreun gând rău…

 

Vulpea cu vocea mieroasă,

parcă ar călca pe spini

şi zbârlind coada stufoasă,

nu vrea: gâşte, curci, găini.

 

Stau căpriţele deoparte,

având cu lupul necaz.

Că nu ştie multă carte.

Nici bursucul nu-i mai breaz.

 

Cu urechile ciulite,

speriat de umbra lui,

iepuraşul stă s-asculte,

în fundul desişului,

 

 

Ursul nătărău din fire,

vorbeşte cu bravadă,

că-i rămâne-n amintire,

ce-a fost de n-are coadă.

 

Auzind tot ce se spune,

sus, pe-o creangă de alun,

într-o scorbură alune,

veveriţele adun.

 

Bursucul tăcut se uită,

ştiindu-se crai vestit,

în hoţii, dar şi în luptă,

astăzi n-a intervenit,

 

De teamă să nu-l combată,

a condus şedinţa-nchis,

e păcat că de-astă dată,

duşmănia a învins.

 

 

                  Morala

La fel ca în lumea mare,

este şi în lumea mică.

Peştii, nu din întâmplare,

tot de pe la cap se strică!

 

 

[Elena Mititelu]

O realitate crudă, dar adevărată...trăim într-o junglă alături şi printre animale - cum bine ai remarcat - în care din ce în ce ne adâncim... în loc să ieşim la lumină. Mulţumesc pentru semnul lăsat,

Elena