Satul cu dor

[Georgeta]

La poalele Carpaţilor de-Apus
Luminile au străluciri de-argint
Acolo tot ce-i rău a fost răpus
Miroase codru-a floare şi absint.

Sub munte plin de doruri, răsfirat
Pe firul apei ce oglinzi împarte,
Râtul Romanilor a fost odat'
Sătucul ce mi-a fost întâia carte

Din care am citit despre-omenie
Despre onoare, despre bunătate,
Nimeni nu-ţi cere-acolo o simbrie
Şi nici vreo taxă pentru libertate.

Căsuţe-mpodobite cu ştergare
Dar şi grădini de vis şi curcubee
Se-aştern covoare de mărgăritare
Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.

Doar freamătul pădurilor ţi-ajunge
Să-ţi umpli sufletul de armonie,
Cu roua care fruntea îţi atinge
Şi tril de păsări într-o simfonie

Te 'nalţă şi te poartă-n zări senine
Pluteşti, iubeşti şi speri şi dăruieşti
Precum dulceaţa-n stupul de-albine
Cu dragostea din oameni te-nsoţeşti.

Mi-e dor de-un petec de copilărie
Mi-e dor de-o oază de sinceritate
Mi-e dor de lelea şi de-al ei bădie
De-un aer pur şi de seninătate.

Cu fir de dor ţesut-am pânze fine
Înfăşurându-mi sufletul în tihnă
Eu am plecat dar n-am uitat de tine
Sat de visări, tu eşti a mea odihnă!

De câte ori revin şi-ţi sărut glia,
Măicuţii mele mâna, în pridvor
Purtând în suflet cald melancolia
Te voi numi mereu - SATUL CU DOR...

[Petru Făgăraş]

Minunate emotii cu gust de curcubeu... si cautam in fiecare zi...un sat cu dor!...

[Georgeta]

Mulţumesc de trecere şi vorbă bună, domnule Făgăraş! Da, în fiecare dintre noi se-ascunde acel sat cu dor în care ne-am născut, ne-am format ca oameni şi după liniştea caruia tânjim mereu...Toate cele bune!