Să fiu eu muza, nu poeta...

[Irina Lucia Mihalca]

Creatie video si recitare: Lică Barbu

Să fiu eu muza, nu poeta...

Să fiu eu muza, nu poeta,

mi-ar fi plăcut, ţi-ai fi dorit...

Să vrei să păşeşti în lumea mea,

ştiind că la capătul acestui drum sunt eu,

să mă priveşti ca pe coperta unei cărţi

şi-apoi să mă răsfoieşti cu mare atenţie.

Prin ploia de vise a venit iar toamna.

în tăcerea lacrimii mele te-ai retras,

ecoul chemării tale m-a atras, un cerc,

într-un cerc, într-un cerc... până la ultimul cerc.

Să fiu eu muza, nu poeta,

mi-ar fi plăcut, ţi-ai fi dorit...

Să vrei să mă citeşti, să te-opreşti

acolo unde-mi vei găsi punctele sensibile,

să vrei să mă asimilezi, zidită-n tine să rămân,

să-mi călătoreşti drumurile.

Dorinţă să-ţi fiu! În ochii mei să te vezi,

în ochii tăi să mă văd,

- lumina purtată prin timp de jocul umbrelor -

Să fiu eu muza, nu poeta,

mi-ar fi plăcut, ţi-ai fi dorit...

Să vrei arşiţa câmpului, s-o aduci la vegetaţie,

să te hrăneşti şi saturi cu mine, să te vindeci,

să te reverşi în marea mea

şi să m-aduni într-o picătură de rouă.

Din ochiul furtunii, profund ne-a vibrat sufletul,

tabloul l-am pictat prin fiecare culoare,

însetaţi de apa noastră i-am ascultat cântecul!

Să fiu eu muza, nu poeta,

să vrei să râd, să plâng, să fiu Eu şi Tu,

să mă pierd în tine, să ne topim de pasiune,

să-mi aştepţi vibraţiile

şi-apoi să-mi muşti zvâcnirile,

să vrei să-ţi pulsez şi să mă linişteşti,

să fii în ţesuturile mele, să-mi irigi sufletul.

Să-ţi ascult bătăile inimii,

pulsul, respiraţia şi curgerea gândurilor,

mi-ar fi plăcut, ţi-ai fi dorit...

Cândva m-ai întrebat

ce-aş face pentru iubirea mea.

Am făcut: ţi-am trăit moartea din viaţă, iubindu-te!