Rugă de toamnă

[ica matei]

 

Deși-i iubesc mirosul dulce de gutui

Și-mi place-aleanul ce se-așaza colo-n piept,

Te rog, tu, Doamne-'ncearcă toamnei să îi spui

Că nu o vreau, și pe la porți, eu n-o aștept!

 

Vreau să-mi fie vară,-n gând și-n fiecare ram,

Toamna doar în ruginiul din covoare,

Înstrăinări aiurea nu vreau să mai am

Și nici vreun vis ce a murit fără să zboare.

 

Mai șoptește-i toamnei că devreme-i încă,

Frunze-ngălbenite nu vreau să îi simt sub pas,

Nici sub pleoape dor de mare să se frângă

Când mă tângui ploilor de vară fără glas.

 

Doamne-amână-mi toamna până când voi spune eu,

Lasă vântul verii chipul să-mi mângâie,

Dă-mi cu împrumut culorile din curcubeu,

Și un rest de vară, chiar de-i coaptă și târzie.

 

Și de-o fi, să-mi fie toamnă doar afară,

De prin cuvintele ce nu le-am înțeles

Alungă-le pe cele care-or să mă doară

Și lasă-mi vara, mai am atâta de cules...