Provocarea vieţii

[Irina Lucia Mihalca]

Provocarea vieţii

Pasăre cu aripile larg desfăcute,

o cruce întinsă peste veacuri,

un tot, un vals pe ape

și adierea lunii translucide

pe umărul ei sărutat

de atingerea buzelor tale,

uşa deschisă spre viaţă,

spre infinitul albastru,

în reflexe irizante,

schimbătoare ca marea,

un traseu al fericirii,

în bătaia razelor de soare,

ce se deschide armonios în ea

mai frumos că niciodată.

Prin ochii ei ţi-ai văzut viaţa.

Călătorind în tine, în toate direcţiile,

de la un capăt la altul,

vârtejuri de gânduri,

de vise, de stări, de dorinţe.

Un punct alungit,

înfăşurat în el însuşi!

Nu mai ai cuvinte.

În tăcere, o cauţi în spatele

fiecărei uşi închise.

Un chin dulce-amărui,

o piatră de temelie

a inimii înmugurite,

primele linii

ale unui ţărm răsucit

înainte de calmul zorilor

nesperat a mai veni vreodată.

N-ai putea să trăieşti, alături de ea,

într-o linie neîntreruptă de fericire!

Nu poţi trăi aşa, mereu îmbătat

de frumuseţea ei!

Crezi că interiorul ţi-e firav.

Ca un torent, puterea ei

ţi-e transmisă peste măsura ta.

Îţi pierzi identitatea, simţi

că te topeşti în ea, nu mai ai limite.

Frumoasă aşa cum numai ea este,

o priveşti şi nu te mai saturi de ea.

Transformă totul în tine!

E-o frică de ce poţi deveni,

de ce poate naşte şi rescrie în tine.

Te ştiai puternic,

însă, de când ai întâlnit-o

ceva din tine strigă.

De-acel duh te temi!

O teamă cumva ascunsă,

nebănuită,

iese la suprafaţă,

te sfârtecă cu totul.

E-o ardere intensă,

te răscoleşte, simţind-o!

Ridici piatra de pe inimă

şi priveşti înainte.

Cineva, contopit cu visele tale,

te cheamă, departe, acolo,

cineva care-a trecut senină

prin nopţile tale albastre,

prin eternitatea timpului,

împletind iubirea şi dorul.

Săruţi mâna şi duhul,

şi mireasă, zici: - Vino!

Facă-se Voia Celui Veşnic Viu!

[Mariana Dumitran]

Cineva, contopit cu visele tale,

te cheamă, departe, acolo,

cineva care-a trecut senină

prin nopţile tale albastre,

prin eternitatea timpului,

împletind iubirea şi dorul.

citit cu drag... minunate versuri!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, draga Mariana.

Ganduri de pretuire!