O poveste despre culori- Pentru Miruna Jurca, micuţa pictoriţă din Sebeş, de Daniela Ghigeanu

[Petru Făgăraş]

O poveste despre culori

           Pentru Miruna Jurca, micuţa pictoriţă din Sebeş

      

         Sunt o mică pictoriţă. Culorile îmi vorbesc despre locul de unde vin ele. Vin din Ţara Visului şi a Fanteziei, din acelaşi loc de unde vin şi poveştile.

           Eu le aşez pe pânză aşa cum vor ele, le las libere, să se joace, să zburde, să fie copii... Şi eu sunt un copil, de-abia în clasa întâi. Îmi place natura şi adesea o observ cu atenţie şi îi ascult glasurile. Natura vorbeşte în multe glasuri, unele mai dulci, altele mai aspre, uneori firave, alteori cristaline, fiecare glas are emoţia lui, iar fiecare emoţie are culoarea ei. Roşul este profund ca apusul soarelui ce se revarsăpeste lume şi îmbrăţişează pământul, glasul lui este puternic şi face inimile să bată mai tare. Albastrul este calm şi liniştitor ca undele unui lac pe care-l descoperi întâmplător cutreierând cărările muntelui şi vorbeşte încet, ca toţi copiii să-l înţeleagă, chiar şi cei mai năzdrăvani. Verdele este proaspăt şi înviorător ca o perdea de arbori care ascunde o mulţime de gâze şi de păsărele ce intonează un concert primăvara. Portocaliul este aromat, dulce şi cald ca palmele bunicii de la ţară care ascunde în şorţul ei înflorat piersici zemoase, uşor amărui... Galbenul aduce timpul înţelepciunii şi al odihnei din miezul verii, când spicele aurii de grâu se leagănă visătoare după fluieratul vântului. Violetul este miraculos, fascinant, ca un basm cu zâne, vrăjitoare şi spiriduşi care născocesc fel de fel de pozne prin peşteri luminate de licurici, iar tu, fiind copil, nu mai poţi lăsa cartea din mână! Maroniul este culoarea pâmântului, este cald şi primitor pentru plăntuţele care cresc din seminţe puse de oameni sau aduse de vânt, glasul lui este ca al mamei, blând şi domol. Albul şi negrul sunt ca ziua şi noaptea, ca lumina şi întunericul, ca un început şi un sfârşit, amândouă fiind importante în viaţă.

         Dacă te joci un pic cu pensula şi cu culorile te vei convinge că ele sunt fermecate, pentru că roşul poate să devinăroz dacă adaugi un strop de alb, griul se naşte din alb şi negru, dar şi din alte culori amestecate, însă mai multe nu vă spun... Vă las să descoperiţi singuri cum se fac umbrele, cum pictezi un îngeraş pe sticlă, cum o pată de culoare poate schimba o floare tristă într-una veselă... şi multe altele. Şi voi puteţi să vă jucaţi cu culorile, să le aşterneţi pe hârtie, pe lemn, sticlăsau pânză, dar e important să le iubiţi. Cine le iubeşte înţelege glasurile lor, iar ele, culorile vor aduce multă bucurie pretutindeni.

Daniela Ghigeanu,

24 aprilie 2013