Într-o zi, doar într-o zi...

[Irina Lucia Mihalca]

Într-o zi, doar într-o zi...

Într-o zi, doar într-o zi, norul

va simţi

picăturile oceanului

din care s-a adunat în timp.

Într-o zi, doar într-o zi, piatra

va ştii că izvorul care curge

năvalnic peste ea

şi muntele din care a apărut

sunt părţi din povestea creată.

Într-o zi, doar într-o zi, valul

va percepe

iluzia singurătăţii,

odată reîntors

în marea prezentă în el.

Într-o zi, doar într-o zi, nufărul

îşi va deschide,

rând pe rând, toate petalele,

redând lumii lumina din adâncuri.

Într-o zi, doar într-o zi, fluturele

ieşit din crisalidă va cunoaşte

rostul firului de mătase

fragil, unic şi delicat.

Într-o zi, doar într-o zi, omul

va vedea că fiecare pas

spre regăsirea

luminii interioare a fost perfect.

Într-o zi, doar într-o zi,

vom contempla misterul iubirii

fără gânduri, fără cuvinte,

vom înţelege

că nimic nu a fost greşit

în piesa scrisă,

transpusă şi regizată

pe scena vieţii

de Maestru Luminii din noi.

Într-o zi, doar într-o zi, norul, piatra,

valul, nufărul, fluturele şi omul,

mergând la izvor,

se vor îmbrăţişa inocent,

legănaţi etern

de briza primăverii lor,

vor înţelege calea, cerul şi marea,

încrezători în esenţa lor

şi-n forţa vieţii ce pune totul în mişcare.

Într-o zi, doar într-o zi...