Niște proști

[Aurel Conțu]

am convocat în zori literele la o şedinţă cu uşile

încuiate

primisem sesizări ( de la mai multe capete pătrate )

cum că unele dintre ele ( nu toate )

se înhăitaseră în cuvinte

ori asemenea aroganţe nu mai puteau fi tolerate

există, doamnelor, o măsură în toate

( nu poţi face chiar tot ce-ţi trece prin minte! )

litera a recunoscu ( fără să pară afectată prea tare )

că existau într-adevăr şi cazuri când unele surate

( de-ale ei ) îşi mai luau avânt

( căci şi literele au suflete, ce naiba, nu sunt

nesimţitoare! )

dar de aici şi până la „înhăitare”

Dumnezeu să mă ierte, e ca de la cer la Pământ

apoi, cum ştiţi, literele sunt inşiruite-n cuvinte

oriunde

nu ne strângem noi de capul nostru ca soldaţii

în oşti

prin urmare cei care fac asemenea speculaţii

„profunde”

( dindărătul acestor capete pătrate, adesea chiar

şi rotunde )

sunt nişte proşti