În lacrimă e împletită iubirea...

[Irina Lucia Mihalca]

 

 

În lacrimă e împletită iubirea...

- Îmi aşez sufletul lângă tine!
Noapte şi zi, prin timp,
din pădurea dorului şoaptele frunzelor
îşi devoalează etern iubirea neschimbată
*
Hoinar vânt,
prin ferestrele deschise ale inimii
cascada amintirilor
şi-a aruncat raza de lumină
*
Purtate de vânt,
petalele macilor roşii au ajuns
pe suprafaţa râului
la marginea câmpiei

Zâmbeşte poznaşă lumina soarelui,
Zâmbeşte jucăuş şi valul!
*
Străbaţi eteruri
la care nu ajungi, căci lumea
nu poate trece nişte ziduri,
surprinzi sunete de corn, repezi,
uruitoare alămuri, tânguitoare corzi,
sămânţa o sădeşti
lăsând-o să încolţească...
*
Halucinante tărâmuri
abia apărute din mare
după ce marea şi-a retras apele,
dune de nisip arse de soare,
în zare munţii par înalţi, norii
coboară peste linia frântă a orizontului
*
Cuibărit peste vârfurile arborilor
un clocot există,
râurile sunt repezi, deşi abia susură,
Cu dorinţă îi atingi buzele,
În lacrimă e împletită iubirea...
*
Cu cât pătrunzi mai adânc,
cu atât fascinaţia este mai mare,
Ţii o făclie aprinsă şi mergi,
nu ştii până unde vei ajunge,
Vrei să pătrunzi
până unde n-ai mai ajuns niciodată,
şi timpul aleargă,
şi acum goneşte spre mâine,
iată, deja a trecut

Ce nebunie să străbaţi cleştaruri de gheaţă
printre torţele pietrelor albastre!
*
Din palmele ei vrei lumina,
lumina ei strânsă într-un cerc,
Cercul ei, cercul iubirii,
interzisa capcană şi straturi de gânduri,
Ceva din ea îţi spune să nu opreşti clipa,
Să te opreşti, tu, un călător, tu, un căutător!

A sosit vremea schimbării, vremea pământului,
ţi se stinge flacăra torţei,
înaintezi, auzi glasul ei,
respiraţia Ei îţi arde oxigenul...
*
Alegeri, viaţă, credinţe,
două credinţe alegi, a ta şi a ei,
două clipe te despart,
Atât de aproape şi atât de departe...

Unde e zborul dacă secunda trece?
Unde e glasul ei dacă timpul goneşte?
Ecou, asta primeşti, din alt timp
urmele ecoului ei,
ecou care îţi spune s-o cauţi
unde poate fi şi a fost,
dar nu unde este...
*
Printre ruine te blochezi
devreme ce calci peste tine însuţi
şi nu te mai poţi recompune
*
Ea trebuie să aleagă mozaicurile
şi apoi să le aşezaţi împreună,
un singur trup veţi deveni,
o singură suflare,
un singur torent de lumină!

Deja eşti departe de glasul minţii,
noi forme de strigăt, alte forme,
o cunosti,
Eşti gata să primeşti abundenţă de ape,
nu e nevoie de salt,
doar de un singur pas
*
- Ne-am oglindit în roua
din paşii timpului pierduţi sau redescoperiţi,
Dacă vrei răspunsuri
întreabă vântul de pe câmpii!
- Oglinda cuvântului din ochii tăi e adevărul,
vindecarea din inima ta e frumuseţea,
zâmbetul impregnat pe faţa ta e iubirea,
atingerea mâinii tale e dorinţa!

[Irina Lucia Mihalca]

Iubirea este unicul soare, cautandu-si mereu drumul pe cursul raului! Plecaţi din UNU căutăm calea de a reveni in EL invatand, chiar daca suntem individualităţi cu frumuseţea proprie.

Multumesc pentru lectura si gandurile lasate.

Cu mult drag, Irina

http://www.youtube.com/watch?v=iDQTy5X66aE