Mai aproape de tine, mai aproape de mine...

[Irina Lucia Mihalca]

Mai aproape de tine, mai aproape de mine...

" Iar degetele mele, de departe, se vor împleti în părul tău "

Ismail Kadare

Oamenii sunt pereni,

din seva lor vor renaşte noi forme luminoase!

Muşti din azur. Pe un bob de grâu

roua a impregnat rugăciunea sufletului,

Prin timp, ecoul străbate dorinţa albă a iubirii.

Paşii tăi spălaţi de valuri am să ţi-i îmbrac în flori,

Flori ce cresc pe-aceste maluri! În fiecare omul îşi lasă

bucăţi din suflet. Printre clipele trecătoare, mesageri ai luminii

ne însoţesc prin viaţă să-i înţelegem frumuseţea.

Speranţa e în fiecare iniţială, în semnele presărate pe aleile

pe care paşii ne poartă, în mugurii înfloriţi de cuvinte-lumină.

Sufletul ţi-a rămas agăţat, undeva, între tine şi cer.

Ninge iubirea acoperindu-ne inimile cu fulgi mari,

Printre hainele iluzoric parfumate simţi intensa trăire,

printre sincope doar regăsirea trupurilor. Astăzi,

o parte din tine s-a risipit undeva. Şi ieri cum te-ai simţit?

Mai aproape de viaţă, mai aproape de moarte,
Mai aproape de tine, mai aproape de mine,
În paşi de dans - prin timp înlănţuiti -valsăm
zâmbind, într-un balans continuu treci prin viaţă.

Mai aproape de viaţă, mai aproape de moarte,
Mai aproape de tine, mai aproape de mine,
Ne separăm de lume, alegem culorile, ne pictăm tabloul.

Nu-ţi fie frică, ia-mă de mână, iubeşte clipa!

Într-un amurg al zeilor perisabili, al unei iubiri pierdute de destin,

dragostea biruie timpul şi spatiu.

Într-un peisaj îngheţat, povestea venită din lumea reală şi vie

aduce fiorul iubirii eterne.

Rămâne aici doar până ce-şi duce la bun sfârşit legământul.