Lacrima din abisul durerii

[Irina Lucia Mihalca]

" Lacătele de piatră

Se deschid cu râuri

Lacătele de apă

Se deschid cu stele

Lacătele din noi

Se deschid cu o lacrimă."

Definitia lacrimei - Octavian Paler

Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii
un singur trofeu ţi-a cerut ~ inima,

vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniştit, Chanchala Sarvaga*,
orbit uiţi visul, trăirea, iubirea,
rătăcitor, cu fiecare pas, adânc calci şi-ntuneci lumina,

amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăştii în neant
luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul,
tot mai străin te târăşti cu fiece gând,

în urmă doar răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceaţă,
privind în oglinda de ieri doar gârbova ta umbră trece,
bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopţii

cu o mută strigare tot mai singur în cercul durerii
ziduri înalte ţi-apar iar în cale, destrami inutil un alt cerc,
osândă ţi-e veghea-n eternul pustiu, nesomnul,

o singură cheie va dezlega lanţul blestemului atras
lacrima si întoarcerea prin cercul de foc, prin labirintul de ieri,
poarta spre Ochiul Luminii, nemărginita iubire din inima pierdută

din casa-gândului fiece unitate ne cere o nouă trinitate ...

_________________________________

Chanchala Sarvaga* - suflet nelinistit -in sanscrita