E Buna Vestire! de Georgeta NEDELCU

[Georgeta NEDELCU]

Forţa creatoare a păcatului

Izgonirea din Rai a împins omenirea înainte

(Valeriu Butulescu)

 

 

 

M-am întâlnit cu Domnul la amiază,

Şi va rămâne pentru mine-o taină!

Un înger îmi stătea atunci de pază;

Şi-o mantie albă mi-a pus peste haină...

 

Mă minunam de tot ce mi se-arată...

Speram ca Iisus, să mă întâlnească

Şi, cu gândul la El, tremuram toată,

Ştiind că sunt în împărăţia cerească.

 

În hotărârea mea eram ne-nvinsă.

Vroiam să-l văd pe Bunul meu Iisus!

Eram de-atâtea emoţii pătrunsă...

Şi îngerul, de mână m-a cuprins.

 

,,S-ajung - aş vrea - la Mântuitorul nostru,

Dar... parcă nu mai am în vene sânge.

De mult mă lupt, dar viaţa-i un dezastru.

Şi, n-am putere, ca să pot ajunge”...

 

Eram palidă, de emoţii încărcată

Când l-am zărit venind sub clar de lună.

El era tot, numai lumină! Eu... o biată fată...

Şi-alăturea de El, am plecat împreună.

 

 

Mergeam tăcută, alăturea de Dânsul,

Alai de îngeri, ne-au întâmpinat

Însă, pe mine mă-necase plânsul,

De fericire că îl văd cu-adevărat.

 

Şi, am grăit sfioasă: ,, Doamne Sfinte,

Te rog, ajută-mă şi alină-mi inima!

Ştiu de ce sunt aici, mi-aduc aminte,

Dar, nu ştiu de voi mai trăi aşa ceva!”

 

Îngenunchiată, stau în faţa Lui,

Îngerul, cu privirea mă petrece

Şi... am în gând atâtea să îi spui...

Dar, nu-s decât o umbră care trece!

 

Văzându-mă, Iisus, îngenuncheată,

Mi-a zis, dându-se doi paşi înapoi:

- Tu, suflet bun, de-acum să fii iertată!

Vesteşte lumii c-am grijă de voi!

 

- Doar, Tu poţi să mă-ntorci la viaţă!

Mă scald de mult, tot într-o rătăcire.

Numai în Tine, eu mai am speranţă!

Tu eşti a noastră Sfântă Mântuire!

 

Azi, vin la Tine, să cer îndurare!

Sunt păcătoasă, fără de putere...

Tu mă îndrumi, Tu îmi dai alinare;

La sânul Tău, eu găsesc mângâiere.

 

De unde vin, sunt spirite-nvrăjbite,

Sunt oameni singuri, disperaţi şi goi!

Aceste suflete, sunt răzvrătite.

Vino şi fă dreptate aici, la noi!

 

Dragostea aici, e înăbuşită-n faşă,

De parcă ne conduc, doar minţi senile.

Dă-ne speranţe şi o forţa uriaşă;

Să alungăm hulpavele ,,reptile”!

 

Mai mult ca niciodată, aşteptăm îndurare,

Într-o zi, Sfântă, cum e Buna Vestire!

De tot ce se întâmplă, sunt abătută tare,

Dar, sper în fericire, prin Sfânta Mântuire!

 

- Copilă, alţii, au crucea mult mai grea,

Fiţi binecuvântaţi! Cinstiţi Buna Vestire!

Şi să urmaţi tot timpul, învăţătura mea!

Trăiţi mereu în pace şi bună înfrăţire!

 

Din somn, atunci, îndată m-am trezit,

Plângeam şi nu puteam să îmi revin.

,,Urmează calea mea şi vei fii mântuit!”

Aud şi-acum cuvântul Său Divin!

 

Craiova februarie 2009