Dumnezeu ne colorează clipa

[Irina Lucia Mihalca]

Dumnezeu ne colorează clipa 

Pe drumul către eternitate, 
în căutarea viselor, 
o lumină fantastică pătrunde 
prin faliile gândului. 
Dintr-o picătură de sânge 
amintirile se-nvârt prin timp, 
peste nisipul deşertului 
marele flux de emoţii ne-aruncă 
toate umbrele 
de pe dantela timpului. 

Păşind în lumina din soare, 
pornirea a fost sfâşiată, 
gândurile s-au unit, 
până la sâmbure 
simţirile dătătoare de viaţă 
s-au căutat, 
umplându-ne spaţiul, 
dar undeva dorul 
rămâne treaz, mereu crescând. 
O iubeşti pentru că există 
dar dincolo de orice minune, 
dincolo de drumul pornit, 
ai înţeles, ea te-a iubit! 

Dumnezeu ne colorează clipa 
contopită în rotunjimile sunetului, 
surprinsă-n echilibru, cu fiecare 
nouă picătură, 
cu fiecare respiraţie adâncă. 
Un strop de nemurire, 
o clipă doar în dansul nostru cosmic! 
Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezenţă! 
Veşnic îndrăgostit, fără tine nu ştiu ce fac, 
respir, dar oare respir?! 
Nu mai ştiu de când nu eşti aici, 
nu mai ştiu dacă trăiesc, 
lacrima să şteargă 
orice netrăire a depărtării, 
chiar dacă nu îmi spui nimic, 
dacă te simt e totul. 
Îmi era cerul pustiu, stelele au căzut, 
nu erai aici să mi le cobori în suflet. 
Cum să le-aduc când 
numai tu ştii să le dai strălucirea?! 
Cu o privire îţi cuprinzi întreaga viaţă, 
ascunse sunt toate în tine, 
niciodată nu vei rămâne singur! 

Dacă tu eşti, cerul îmi va vorbi din nou, 
în mine eşti tu, 
cea mai frumoasă dintre femei! 
Scăldată în privirea ta, povestea 
începe şi se termină cu noi. 
Acolo, la înălţimi, vântul şi soarele 
se luptă la fiecare pas! 
Când apari nu mai ştiu cine sunt, 
eşti cu un pas mai departe, 
chiar mai departe, 
te-aş săruta vieţi şi alte vieţi, 
sunt fericit, simţindu-te, 
în apele tale vindecătoare mă pierd. 
Dă-mi să beau, 
te privesc şi nu mă mai satur! 
- în aburii dimineţii, îi şopteşti. 

[Mariana Dumitran]

Ca de fiecare data, versurile tale sunt o oaza de culoare si un balsam pentru suflet..

Dumnezeu ne colorează clipa 
contopită în rotunjimile sunetului, 
surprinsă-n echilibru, cu fiecare 
nouă picătură, 
cu fiecare respiraţie adâncă. "..... minunate versuri!!---

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Mariana, pentru popas si alesele impresii.

Cu drag!