Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap.7

 Rezumat cap.6

Planurile acțiunii se suprapun. Prima noapte petrecută de George Apostol la stație este tulburată de mieunatul sinistru al Afroditei, pisica „șefei”, pe care acesta îl interpretează ca pe un presentiment, accentuat și de relatările morbide ale Agnesei Mărgărit.

 

 După plecarea Agnesei adormise ca un prunc. Se trezise brusc, cum i se întâmpla adesea în momentele de tensiune maximă. Nu-i vine să creadă. E momentul acela din zi când nu e nici lumină, nici întuneric. Și asta cu atât mai mult cu cât cei trei mii de metri care-l despărțeau de pământ imprimau ochiului o senzație ciudată. Își amintise că ”șefa” îi dăduse liber în dimineața aceea, iar el se gândise să dea o raită prin magazie. Iese tiptil din cameră, ca nu cumva s-o trezească pe Agnes, coboară scările în curte, apoi se delectează minute în șir cu priveliștea din jur. Nu observase la sosire pârâul năvalnic care trecea pe lângă stație și care săpase de-a lungul anilor cu determinare în stâncă, formându-și o albie de circa cincizeci - o sută de centimetri. Cursul apei era vijelios din cauza căderii libere a acesteia de pe versant prin jgheabul apărut ca urmare a eroziunii. Ceva mai încolo văzu o instalație eoliană, dintre acelea uriașe, care se instalează cu macaraua, a cărei elice se învârtea foarte repede și, probabil, producea curent, cel puțin cinci kw, dar nu observă  decât un cablu subțire care ducea în stație. Împinge ușa de metal a magaziei și intră cu precauție. Sunt tot fel de lucruri depozitate acolo. Îi atrage atenția niște saci de hârtie, depozitați pe paleți, pe care scrie ciment+ nisip, mix, 50 kg, trei paleți cu câte 50 de saci fiecare, un banc cu circular, gen fierăstrău și multe discuri de tăiat, șlefuit, lustruit, bormașini și drujbe portabile, un adevărat arsenal tehnic, plus un butoi de tablă cu carburant, după mirosul specific, sugerând interesul cuiva de a construi ceva. În partea opusă, vede o grămadă de pachete cu produse alimentare, semințe, utilaje de bucătărie, produse de curățenie, detergenți, două trei plasme și monitoare, unități de calculator și cabluri de conexiune, cabluri groase de înaltă tensiune, înfășurate pe un tambur uriaș, țevi de PVC, de toate dimensiunile, acumulatori auto de 150 A, toate aruncate haotic, claie peste grămadă. Își propune să revină acolo cândva și să facă un pic de ordine.

.

Agnes îl simțise plecând și-l umărise pe geam. La un moment dat, ieșise din stație, curioasă să afle de ce întârzie atât de mult în magazie. Îl găsește aplecat peste niște pachete cu aparatură electrocasnică.

- Ești cam matinal în dimineața aceasta! îi zice în loc de salut. Ai găsit ceva care să-ți atragă atenția?

- Toate sunt importante, îi răspunde el zâmbind, mă întreb însă cine le-a adus?

- E greu de spus. Fiecare care a trecut pe aici a adus câte ceva, au făcut planuri mărețe, dar au fost luați înainte de timp. Sper să nu începi să visezi și tu!

- Am niște planuri în minte, recunoaște el, nu știu cât de mărețe, numai că îmi mai trebuie ceva timp să le rumeg.

- Timp avem din belșug, stai liniștit.

George Apostol zâmbește din nou.

- Folosiți eoliana?

- Doar pentru încărcarea telefonului mobil, cu care comunic la Centru. Este opera unui tehnician de la Tehnic.

- Eoliana produce curent pentru toată stația, din câte am observat?

- Posibil, eu nu mă pricep și nu te contrazic N-ar fi rău să avem lumină, televizor și calculatoare în stație, dacă ar fi așa cum spui tu!

- În mod normal, „șefa”, n-ar trebui să fie niciun impediment!

- Bine, admite ea, acum mă duc să comunic datele la Centru! De mâine ai s-o faci tu!

George Apostol părăsește și el magazia și se apropie de pilonul elolienii cu o șurubelniță în mână, unde zărise o doză. Desface capacul. Sunt mai multe cabluri izolate. Cel care duce spre stație poară inscripția 7 volți, următoarele patru 110 și 220 de volți, exact cum își închipuise. Se întoarce în magazie, de unde revine cu un colac de cablu, câteva țevi subțiri din PVC și un târnăcop. Observae, privind albia pârâului, că stratul de pământ de la suprafață, un amestec de praf montan și frunze, nu era mai mare de treizeci-patruzeci de centimetri, fiind și foarte moale prin locurile neumblate de om. Leagă, cu patentul izolat, capetele firelor cu indicația 220V, sapă un șanț îngust cu târnăcopul până la stație ( vreo zece metri), trece cablul prin țevile din PVC, pe care le izolează cu bandă la îmbinarea dintre ele, apoi astupă totul cu pământ. Din stație, trecând printr-o gaură mai veche din tocul ușii, pozează cablu pe pereți către camera sa și și cele două camere ale Agnesei. Urmează să caute prin magazie prize, întrerupătoare, becuri, două televizoare, două unități de calculator și două monitoare. Dacă ultimile obiecte le găsește foarte repede, primele îi dau ceva bătaie de cap. Pune totul într-un cărucior de bagaje cu roțile mari, care poate fi tras ușor pe trepte. N-o vede pe Ignes, probabil e pe teren, așa că poate lucra în liniște. Montează duliile, becurile, întrerupătoarele și prizele, așează pe poziție televizoarele, calculatorele și monitoarele, apoi face conexiunea instalației cu sursa, cablul tras de la eoliană.

La prima apăsare pe întrerupător becurile se aprind, televizoarele și monitoarele devin luminoase, apoi apar imaginile și arhicunoscuta siglă Google.

- Doamne,  am trăit s-o văd și pe asta! exclamă Agnes din prag în culmea uimirii. De douăzeci de ani trăiesc aici ca o pusnică într-un schit! N-am cuvinte să-ți mulțumesc.

- De acum e treaba vântului! îi răspunde Apostol măgulit. N-a fost cine știe ce!

- La înălțimea asta nu ducem lipsă de vânt, articulează ea cu ochii pe televizor, Mulțumesc Cerului că mi te-a trimis!