Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap.6

.

 Rezumat cap. 5.

George Apostol are o prima discuție cu șefa de stație, Agnes Mărgărit, care nu-i ascunde dificultățile vieții la stație și ale vieții în general.

 

Vizita „șefei”îi crează o stare de bine moleșitoare, probabil o contrareacție la așteptările sale, induse de ceilalți, marcate de pesimism. Se așteptase la ce-i mai rău, ascultând mărturisirile unor oameni „de bine”, cu doza lor de neadevăr și resentiment, care trăiseră în apropierea ei, dar realitatea avea să-i spulbere acest sentiment încă de cum o văzuse. Femeia iradia multă forță și căldură în jurul ei fără se ostenească deloc. Deși se simte sfârșit de puteri, după o zi infernală, preferă să rămână cu ochii deschiși, ajutat și de mieunatul pisicii din camera alăturată, unde dorme Agnes. E aproape de miezul nopții și mieunatul devine din ce în ce mai dramatic. Se aud și pașii femeii patrulând prin cameră, apoi o ușă deschizându-se. Deschide, la rându-i, ușa camerei sale, și scoate capul pe hol. Așa cum bănuise era Agnes.

- Nu știu ce să-i mai fac! îi zice ea direct, fără nicio introducere. Nu s-a atins de mâncare, de apă, de nimic!

- O fi stresată! își dă el cu părerea, amuzat de chipul răvășit al femeii. Nu cred că i-a fost tocmai ușor să suporte zgomotul motorului de elicopter în cutia aceea de scule! Eu zic s-o lăsați liberă, poate își revine!

Femeia clatină din cap.

- Ultima dată așa am făcut. I-am dat drumul afară iar ea, draga de ea, nu s-a mai oprit până la mama. Așa cred că va face și acum!

- N-aveți de unde să știți! insistă el .Oricum nu cred că există altă soluție! Nu mai vorbesc că starea aceasta o poate afecta grav!

- Da, recunoaște ea, și eu m-am gândit la asta! O neliniștește ceva, prezența ta, probabil, deși nu cred, a apucat-o spontan, dacă poți să-ți imaginezi!

- Tocmai de aceea trebuie s-o lăsați de capul ei!

Pisica își face apariția prin ușa lăsată deschisă cu părul zbârlit și ochii injectați.

- Doamne, Afrodita, ce-i cu tine? exclamă Agnes, trăgându-se un pas înapoi. Sunt eu, mamițica!

George Apostol zâmbește, Numele pisicii contrastează flagrant cu atitudinea ei.

- Aveți grijă, șefa! S-ar putea să vă atace! Mai bine deschideți geamul!

Femeia se conformează mecanic și deschide geamul în timp ce pisica, cu un salt demn de toată admirația, dispare în noapte.

- Sper să nu regret clipa asta! zice. Mai ai cafea?

- Sigur. Numai s-o încălzesc puțin!

Îl urmează pe asistent în camera acestuia, marcată de cele întâmplate, așteptând cuminte pe scaun.

- O aveți de mult? o întreabă el fără să se întoarcă.

- De vreo zece ani. Aici a stat aproape un an, până la dispariția în condiții neelucidate a unui asistent, Sebastian Grecu, la scurt timp după căsătoria mea cu Toader.

George se întoarce cu ceștile încălzite.

- Are vreo legătură cu asta?

- Nu știu, s-au spus multe, dar nu s-a confirmat nimic. Toader a fost și el suspectat la început, ca și ceilalți, de altfel, presupunându-se că ar fi acționat din gelozie. Recunosc că tânărul arăta beton și era îndrăgostit de mine. Pe atunci eram și eu mai tânără!

- Acela a fost momentul când a fugit Afrodita?

- Exact.

- Și nu vi s-a părut curios?

- În inima mea, desigur! Nu exista niciun alt motiv care să justifice dispariția Afroditei, iar eu, chiar și astăzi, îl suspectez pe Toader de omor. Poate că și de aceea relația nostră n-a avut viitor!

- Asta înseamnă că Afrodita încearcă să ne spună ceva!

Agnez Mărgărit zâmbește cu tristețe.

- Păcat că nu știm ce, fiindcă acum lucrurile sunt clare! Nu suntem decât noi doi și nu  avem nimic de împărțit între noi, în afară de muncă și singurătate.

- Neprevăzutul nu trebuie ignorat!

- Probabil, numai că eu sunt sceptică. Toader nu se va mai întoarce aici, Grecu nici atât, tu vei pleca, pesemne, la primăvară, iar Afrodita va ajunge din nou la mama, cum s-a mai întâmplat.