Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap.24

 

Rezumat cap. 23

Cei doi părăsesc pentru scurt timp muntele, Agnisia, pentru a răspunde citației organelor de anchetă în cazul Hociung, George Apostol, pentru achiziționarera ultimelor lucruri necesare dării în exploatare a hexagonului. Totul decursese perfect, inclusiv reîntoarcerea cu elicopterul în vârful muntelui, la Stația meteorologică.

 

Jandarmii dăduseră o mână de ajutor la descărcarea mobilierului şi a altor cumpărături făcute de Agnisia Mărgărit şi George Apostol. Ajutaseră chiar şi la depozitarea lor în magazia staţiei. Pe munte sufla un vânt rece dinspre răsărit, iar senzația neplăcută de frig era accentuată de căderea in tempestivă a primului strat de zăpadă. Se apropia cu pași repezi iarna, așa cum progrozase Agnisia, care mai apucase câteva ierni timpurii de-a lungul anilor. Era imperios necesar ca George Apostol să grăbească finalizarea hexagonului și să se mute acolo cât mai repede. Drumul îi istovise pe amândoi, motiv pentru care amânaseră pentru a doua zi trecerea la despachetarea cumpărăturilor, având în vedere că mobilierul, cel puțin, trebuia reansamblat, iar caloriferele, țevile, boilerul și multe altele necesitau operați mai ample. Aveau nevoie de câteva săptămâni pentru a duce totul la bun sfârșit, dar nu era o problemă care să-i sperie prea tare, deoarece munceau înăuntru, într-un spațiu închis, departe de meandrele vremii. Pe de altă parte, exista și clădirea stației, unde trăiseră până atunci, adusă la parametrii optimi, care le putea asigura supraviețuirea în cazul în care ar fi apărut o situație de urgență.

- Am trecut eu prin ierni și mai grele, îi spuse Agnisia, sorbindu-și cafeaua înainte de culcare, dar n-am murit! Iarna trecută s-a stricat centrala electrică, în altă iarnă am rămas fără acoperiș și fără alimente, da, cum auzi, nu ești niciodată pe deplin prergătit să înfrunți „hachiţele”vremii!

George Apostol zâmbi.

- În curând, foarte curând, vom fi!

- Să dea Dumnezeu! Ultima tornadă îmi dă încă frisoane!

- Mă mir că tornada a luat doar acoperișul și ați scăpat cu viața! Cu hexagonul e altceva. Forma geometrică a acestuia  permite eliberarea presiunii vântului, iar fixarea zidului în tulpinile brazilor, rămase cu rădăcinile înfipte profund în pământ, la care se adaugă lipsa unui acoperiș clasic, exclude orice posibilitate de destructurare a construcției. Puteți să stați liniștită de acum!

- Ești sigur?

- N-am nicio îndoială. De la bun început m-am gândit la acest lucru. La fel de sigură este alimentarea cu apă și cea cu energie electrică, fără să mai vorbim de asigurarea unei siguranțe alimentare prin sera amplasată în cea de-a doua jumătate a hexagonului.

- Să știi că ador grădinăritul.

- Și mie îmi place.

- De asta ai adus sacii aceia cu pământ?

- Da, pământul de aici nu se pretează agriculturii. E un fel de amestec de praf și nisip, purtat de vânturi (de mii de ani), laolaltă cu semințele de conifere care s-au adaptat încetul cu încetul acestui tip de sol.

- Te-ai gândit la toate!

- Am avut tot timpul din lume și ținea de proiect. Mi-e greu să accept că la înălțimea aceasta nu poți să trăiești pe propriile picioare.

- Și crezi că se poate?

- Nu știu ce să zic, dar sunt optimist.

- Au mai încercat și alții, din câte îmi mai amintesc, numai că au renunțat, rând pe rând, înainte de a finaliza ceva.

- Da, am găsit multe materiale aici, și mi-am dat seamă că ideea a existat demult și chiar nu-mi dau seama de ce s-a renunțat. Oricum, Stânca Vulturești, nu-i un loc din care ai vrea să ieși la pensie!

- Este valabil și pentru tine?

- Nu cred, fiindcă eu nu mă gândesc la pensie. Am alte priorități.

- Cum ar fi?

- Să finalizez, proiectul acesta, de exemplu, și, de ce nu, să încep altul.

- Nu văd ce s-ar mai putea face pe aici.

- Eu simt că mai există destule lucruri de făcut și că nu trebuie să mă rezum numai la acestea. Ceva îmi spune că merită să aștept.

- Faptul că eu aștept de aproape treizeci de ani nu-ți spune nimic?

- Mă îndoiesc că ați așteptat degeaba. La un moment dat, mă gândesc, se va întâmpla ce vă este scris să vi se întâmple! Eu cred în destin.

- Cândva credeam și eu.

.

Ansamblarea mobilierului se dovedise o treabă pe cât de istovitoare, pe atât de provocătoare. Agnisia îl lăsase de capul său, deși ajutorul ei i-ar fi fost de ajutor, fie și numai prin a-i da cele necesare la mână. Nu încercase nici măcar să-i sugereze acest lucru, știind că se ocupa singură de treburile stației, el fiind musafir pe acolo. Începuse cu box-office-ul, camera de lucru, unde instalase cal culatoarele, terminalele pentru senzori și conexiunile wireless. Având un spaţiu generos (3 m lăţime şi peste 6 m lungime), instalarea unui birou de aproximativ 5 m și a două fotolii ergonomice din piele, nu-i ridicase probleme. Abia la doritoarele lui (aprox. 3x3 m) și Agnisiei (aprox.3x4m) apăruseră primele probleme în sensul că paturile erau foarte mari și necesitau prezența a doi oameni,  la montarea cadrului. Se chinuise singur câteva zile, improvizând în fel și chip, dar până la urmă izbutise. Adăugase saltelele din spumă cu memorie, confecționate exact pe dimensiunile paturilor, câte un șifonier, o masă, două scaune și un covor pentru fiecare dormitor, mergând pe stilul minimalist, plus măștiele din inox pentru băi. În hexagonul mic instalase doar o masă rotundă cu blatul din sticlă și cinci tabureți rotunzi, îmbrăcați în catifea verde. Jumătatea cealaltă a hexagonului, destinată grădinăritului, se dovedise și cea mai dificilă, deoarece trebuia să care sacii de pământ din magazie, să-i împrăștie pe o suprafață de aproximativ 50 m pătrați, să niveleze pământul, apoi să amenaje cărări de acces din piatră ornamentală, din metru în metru, să plaseze becurile cu infraroșii în toate punctele serei, pentru a acoperi întregul perimetru, lucruri migăloase, care-i luaseră aproape o săptămână de muncă. Boilerul rămăsese pe ultima sută de metri. Locul acestuia fusese gândit și amplasat dinainte în interiorul camerei electrice și îi servise ca reper în proiectare. Exista, așadar, tot ce trebuia fixării lui, urma doar să monteze caloriferele și țevile de transport a apei calde, pe care nu uitase să le cumpere, împreună cu holenderele de legătură. Prevăzuse, de asemenea, găuri în pereții hexagonului pentru trecerea țevilor, astfel că în mai puțin de o săptămână pusese instalația de încălzire la punct, racordase boilerul la rețeua de energie și apă, apoi pornise instalația de producere a curentului electric, deschizând toate robinetele în spatele cărora ținuse în frâu forța dezlănuțuită a apei. Mai rămăsese acolo câteva ore să vadă dacă totul era în ordine. Luminile în hexagon se aprinseră imediat, apa din boiler se încălzise la 70 de grade, răspândidu-se fără probleme  prin toate caloriferele, în amândouă băile exista apă rece și caldă, totul era în regulă. Aproape de miezul nopții se întoarse la Stație dezmierdat de primii ful de zăpadă din anul acela. În camera Agnisiei lumina era stinsă.