Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap. 18

.

Rezumat cap. 17

Plecat într-o scurtă  expediție pe munte, cu scopul de a găsi și renconfigura cursul deviant al celor trei izvoare, de o parte și cealaltă a muntelui, George Apostol ratează confruntarea explozivă dintre Agnisia și Iulia, fosta sa logodnică, sosită acolo intempestiv, împinsă de regrete și gelozie.

.

Desfăcuse nerăbdător cele două colete trimise de Bitere, primul cu roata și o carcasa circulară de potecție a incintei la împroșcare, al doilea cu axul roții, terminat, la rându-i, cu două roți dințate și două lanțuri de antrenare, plus  generatoarele. Toate erau, așa cum ceruse, din inox. Roata, cu zece cupe elipsoidale, cântărind vreo cincizeci de kilograme, picioarele de susținere, axul, de circa 3o-35 milimetri în diametru pe  rulmenți cu cilindri, protejați de o carcasă prinsă pe ax, la capete, respectiv o placă de fixare în suport, arătau excelent. Următoarele două colete conțineau legume rădăcinoase, ambalate în vid, respectând cu scrupulozitate comanda. În ultimul colet, căptușit pe toate părțile cu polistiren, găsiră aparatura meteorologică de ultimă generație, inclusiv un televizor modular uriaş, Samsung, cu diagonala de 230 de centimetri, care explica dimensiunea atipică a cutiei de carton.

- Ești mulțumit? îl întrebase Agnisia impresionată, pur și simplu, de ceea ce îi fusese dat să vadă. Poți să pui tu totul cap la cap?

- Sigur. Nu-i chiar așa de complicat!

- Nu știu ce să zic,George, merg pe mâna ta, pe mine, oricum, chestiile astea noi mă sperie!

- Mai aveți puțintică răbdare, o liniștise el, o să vă obișnuiți repede. Imaginați-vă cum ar fi să aveți toți parametri pe ecran și să puteți trimite raportul cu un singur clik!

- Pare science fiction!

 

Șanțul săpat de apă în stâncă era mai adânc cu vreo patruzeci- cincizeci centimetri în zona din dreptul hexagonului, unde se termina canalul natural de fugă și începea zona de scurgere. Fusese inspirat când amplasase anexa pentru partea electrică acolo; canalul avea o adâncime de peste un metru, suficient cât să permită căderea forțată a apei din conductă în cupele roții. Trecuse chiar din clipa aceea la treabă, fixând de o parte și de cealaltă parte a canalului picioarele de susținere a roții în beton. Cum roata avea în diametru un metru și jumătate, suporții de susținere cu rulmenți ajungeau puțin peste buza canalului, ceea ce era perfect. Adăugase încă o țeavă în prelungirea conductei de fugă spre a îndepărta apa de frontul de lucru și pentru a permite betonului să se usuce. Bitere intuise dificultatea trecerii axului prin suporții cu rulmenți, astfel că secționase axul la capete, diagonal, pe o distanță de zece centimetri, la 45 de grade, realizând două pene: una fixă în ax, iar alta detașabilă, cu posibilitate de atașare și prindere în șurub, după trecerea axului prin rulmenți. Turnase și suporții de fixare a generatoarelor din cele două secțiuni excentrice ale anexei, măsurând lungimea lanțurilor de antrenare, montate pe roțile dințate de antrenare de la capetele axului principal și al fiecărui generator. În așteptarea uscării suporților, urcase pungile cu legume în cămara stației, trimise câteva email-uri Iuliei, lui Bitere și altor cunoscuți, după care se culcase ca să-și refacă forțele.

 

Întâmplarea din ziua aceea o buleversase pe Agnisia Mărgărit într-atât încât adormise cu fruntea pe birou. Voise să nu se mai gândească la nimic, pentru că unele gânduri, fără nicio legătură cu realitatea, venind dintr-un inconștient nebulos, sub tot felul de deghizări, încercau să-i ofere un substitut. Iulia, cu toate insinuările și răutățile sale, explicabile până la un punct, pusese degetul pe rană.

Chiar dacă în viața reală îi era greu să admită existența unui sentiment față de George Apostol, în sinea ei nu-l excludea întru totul, atribuindu-i duplicitar altă valență. Avea încă o dată vârsta lui și era femeie, ceea ce n-o încuraja prea mult, deși, trebuia să recunoască, îi apărea în mai toate visele, și, cel mai adesea, într-o postură erotică. Crezuse că acel capitol din viața ei de femeie, destul de scurt, de altfel, se încheiase după despărțirea de Toader. Apariția acelui tânăr hotărât făcuse o breșă uriașă în inima ei, lăsând-o, practic, fără apărare. La drept vorbind, nici nu prea avea ce să apere.

 

Picioarele roții se întăriseră perfect în beton, iar axul intrase ușor în suportul cu rulmenți. Trebuise doar să fixeze penele mobile, strângând șurubul, și să înlăture țeva provizorie de la capătul conductei de fugă, apoi să monteze carcasa de protecție la împroșcare. Apa pusese foarte repede  în mișcare roata, revărsându-se cu forță în cupele acesteia. Bitere montase pe una din carcasele rulmenților un dispozitiv minuscul de măsurare, care indica un debit de 2975 m pe minut, cu 500 mai mult decât minimul necesar pentru obținerea unei tensiuni de 15 kw. Nu cuplase lanțurile de antrenare ale generatoarelor, fiindcă nu avea unde distribui curentul în construcția nefinisată, iar, după ce se asigurase că roata funcționa impecabil, repuse țeava prelungitoare de ghidare a apei mai încolo de anexă.Urma operațiunea de amenajare a interiorului, optând pentru placarea pereților cu lambriuri din lemn, pe care, trebuia, în prealabil, să le confecționeze singur cu micul abric din magazie. Nu știa dacă eoliana producea suficient curent electric pentru a-l acționa, dar nu-și făcea griji pentru că putea folosi unul din generatoarele proaspăt instalate.