Doar a fi...

[Irina Lucia Mihalca]

Doar a fi...

            - Irina Lucia Mihalca

 

Era un om a cărui liră

desprinsă din mare şi cer îşi continua cântul,

( simţea seva dar n-o putea opri din curs )

chiar dacă, doar,

vântul îi înţelegea mesajul purtat de sunetele corzilor,

ştia că în liniştea serii, ca o luntre ce lunecă,

inimă-i cânta ultimele acorduri

inspirată din esenţa izvorului ce-i trece domol prin adâncuri,

trăind cursul râului de la revărsare la izvor.

 

….................................................

a porni, a veni,

a uita,

a respira, a inspira,

a asculta, a vedea, a afla,

a visa, a păstra, a reda,

a privi,

a alege, a înţelege,

a repeta.... a modela,

a gândi, a simţi, a intui,

a crede,

a trăi, a iubi ... doar a fi - iubire.

…...................................................

 

Era un om care nu cunoscuse iubirea,

bănuia că-i simţea adierea în clipa

închiderii gândurilor

în colivia minţii agitate să-şi continue zborul spiralat,

spre anii netrăiţi,

prin fantomele perindate în vise.

             - o lumină stinsă cu primul gând îmbrăţişat

de umbrele din faţa oglinzii oarbe -

În linişte deasupra inimii se deschid ochii de aur divini...