Dincolo de orice ai văzut vreodată

[Irina Lucia Mihalca]

Dincolo de orice ai văzut vreodată 

În timp ce dormeam, 
buzele rubinii strălucitoare 
păreau un scenariu de frumuseţe, 
un sărut ai furat 
în încercarea de a mă trezi. 
Fericit, în spirala descendentă 
a unui nou pământ, 
zâmbeşti din interior, 
noi locuri de dragoste citeşti, 
fiorul este aici o dată mai mult, 
inima îţi sare, 
arc desprins din cerul de noapte. 

Când mă priveşti, 
- un smarald de frumuseţe - 
lucrurile se mişcă uimitor, 
un sentiment de plăcere ne-a spălat 
în valurile mării, 
ca o îmbrăţişare leneşă 
ce-ţi încălzeşte inima, 
o furtună în tine se creează, 
nicio mişcare nu mai poţi face, 
înrădăcinat, te uiti pierdut, 
gândeşti cu voce tare: 
- Sunt îngropat pentru totdeauna! 

Un întuneric, minunat, translucid, 
dincolo de orice ai văzut vreodată, 
şi dans, şi vis, 
în această undă de dragoste, 
şi-apoi, într-o rază a plecat, 
o viziune de aur, de splendoare, 
o ardere intensă, 
nescris poem în inima ta. 
Refrenul atingerii ei persistă prin furtună, 
în urmă, totul e lumină. 
..................................................- ....... 
Trenul a ajuns în cele din urmă, 
la această destinaţie pustie s-a oprit, 
- un punct de tristeţe - 
fără şansa de a respira pentru 
a-ţi şterge lacrimile, 
bolnav, 
cu privirea cauţi să decupezi din coapselor ei, 
un plâns se-aude printre arbori, 
de aşteptare pentru 
o noapte în care să-ţi îneci durerile.

[Mariana Dumitran]

Când mă priveşti, 
- un smarald de frumuseţe - 
lucrurile se mişcă uimitor, 
un sentiment de plăcere ne-a spălat 
în valurile mării.....

superbe versuri!!!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Mariana.

Cu drag!