Din suflet pentru….suflet !... de Mariana Susan (Arttrad)

[Petru Făgăraş]

                     

Din suflet pentru….suflet.

 

  Sunt 42. Stau frumos aranjate ca într-o horă, o horă a primăverii, care anul acesta chiar că se lasă așteptată, a bucuriei și frumosului. Le-am ascultat ”bârfele”, laudele, că eu sunt mai expresivă, ba eu am rama mai frumoasă, că eu am locul potrivit în horă, ce mai ”bârfe” de …tablouri. Păi la ce v-ați așteptat?  Și apoi toate o venerează pe făuritoarea lor, pe realizatoarea lor ca și capodopere, pe Marieta Constantin. Sunt mândre de ea, i-au acceptat toate mofturile la culoare, la subiect, la rame, că doar   ar fi putut comenta ceva? Ramâneau acasă , nevăzute de ochii lumii , că așa s-a întămplat cu celelealte 70 care au rămas acasă, dar putem spune că nu au fost total ”pregătite” de a ieși în lume, sunt mai rușinoase, deh!

   Marieta a venit de acasă cu emoții, care le-a mai dat în cap cu un extraveral, dar la văzul

atâtor prieteni, și  e ciudat câți prieteni aduni într-o viață, și care-ți  demonstrează prietenia lor chiar atunci când ai nevoie.

  Sala Gheorghe Maniu a centrului Cultural Lucian Blaga din Sebeș a fost arhiplină,CHAPEAU! celor care si-au lăsat treburile deoparte și au venit la această expoziție a Marietei Constantin, căci despre expoziția ei citiți acum, care a fost organizătă de AsociațiaARTTRAD Valea Frumoasei, în colaborare cu Consilul Local Sebeș, Primăria

Municipiului Sebeș, Centrul Cultural Lucian Blaga.

  Toți cei prezenți la vernisaj ar fi avut ce spune, chiar dacă nu au oratoria în sânge, la văzul lucrărilor spuneai doar..... adevărul, dar ai rămas fară vorbe privind lucrările doamnei.

Dar totuși s-a vorbit mult, a vorbit Ion Dumitrel, Traian Mârza,Daniela Floroian, Cornelia Postescu, Liliana-Marioara Mihacea, Iosif Cibu, C-tin Șalapi, Nelu Fulea, Dori Susan și nu în ultimul rând cu emoțiile-n ochi și Marieta Constantin, care la sfârșit a dansat cu cel cu care a semnat un contract pe viață , soțul dânsei, Alexandru, pe care  eu personal, rar l-am văzut zâmbind. Dar de această dată, a avut în colțul gurii,  știți , zâmbetul acela, gen: vă plac? Nevastă-mea le-a făcut! Și să știți că viața lângă un artist , nu-i așa de ușoară, trebuie să-i înțelegi , să-i accepți cu toanele,  cu ideile lor, ce mai în patru cuvinte: să le dai pace. Și mai ales să nu-i deranjezi nici măcar cu întrebarea: avem ceva de mâncare?

  La expoziție a fost prezentă o mână de copii , 3 perechi, care au dansat. Dar nu dans din acela de toate zilele, ci din acela de clasă , cu ținute  bine alese, cu muzică adecvată. Sunt copiii pregătiți de Ema Șalapi,de  la Centrul Cultural Lucian Blaga.

Reverență facem noi, în fața voastră!

  A cântat apoi Sărăcuț Ioan  la chitară , de la Centrul de Cultură Augustin Bena, din Alba Iulia.

Lumea s-a simțit bine, zicem noi, au servit prăjiturele realizate de Alexandra Faur, iar la intrarea în sală au fost așteptați , ca la orice eveniment de clasă , cu o cupă de șampanie.

Deși afară ploua cu găleata, în sală a fost ca  o zi de vară, călduroasă, însorită, după care toți tânjim acum... S-a aplaudat, s-au depănat amintiri, căci mulți din vizitatori au fost colegii d-nei de la Ciserom, ei ce vremuri ...

Și la final?

   Impresiile bune sau rele (a avut cineva curajul sau motivul de a avea ? ) au rămas așternute în  caietul de impresii, caiet care-i va reaminti peste ani ce s-a întămplat pe 3 aprile 2013, într-o după amiază ploioasă de primăvară, iar fotografiile făcute atunci, îi vor smulge de multe ori expresia: cum și icsulescu și icsuleasca au fost? Nu i-am văzut. Păi normal, la emoțiile  ce le-a avut, Florin Piersic să fi venit , că  nu-și  dădea seama.

  Apoi lumea a plecat .... au rămas buchetele de flori care așteptau îmbrățișarea Marietei, care a fost ajutată de cele două nepoate dragi SUFLETULUI ei, Anda și  Aris, cu ale lor mamă Ioana și al lor tată, Ionel , după cum îi place dumneaei să-i spună ( nu de alta dar noi îl știm de John)

  Au rămas câteva tablouri, în holul centrului cultural, care pot fi admirate de doritori. Lumina s-a stins, ușile s-au închis, și au rămas 15  tablouri la bărfă. Ce zic ele? Acum nu mai știu, căci s-a închis ușa în urma mea, dar sunt sigură că nu-și mai încap în ”ramă”de mândrie, c-a fost prezentă atâta lume să le admire, să le aprecieze, dar ele știu, că n-ar fie existat dacă nu era ea, MARIETA CONSTANTIN. Atât!

S-auzim de bine!

Mariana Susan

[Mariana Dumitran]

Parca iti creste inima cand oamenii sunt apreciati pentru talentul lor.. 

Felicitari, Marieta!! ..si mult succes in tot ce faci!!!!