De unde vii şi unde pleci?

[Irina Lucia Mihalca]

De unde vii şi unde pleci? 

Îmbrăţişaţi am trecut, prin vălul de vis, 
spre tărâmul florilor şi-a iubirii, 
(niciodată nu e prea târziu să ajungi acolo) 
tu şi eu, în dansul libertăţii, privindu-ne, 
două chipuri, două trupuri, două inimi 
care bat într-un ritm şi-un suflet, al tău şi al meu, 
în ochii tăi văd lumina, în ochii mei o regăseşti, 
iar cerul e mai albastru, în armonia lumii 
cântăm acelaşi cântec, 
binecuvântând aceste clipe şi infinitul lor. 

Prin dimineţi sparte şi întunericul ce ne-nconjoară, 
primejdia despicată le-nghite, 
furtuni ne răscolesc absenţa atât de dureros, 
în foile unei cărţi sunt ascunsă, 
ca un povestitor desfăşor cuvintele 
de la început până la sfârşit, 
în toate există un timp pentru a trăi 
şi-un timp pentru a muri, o viaţă este sigur. 

Treziţi trecem frontiera, nu mai există întoarcere, 
nu mai vedem la fel chiar dacă 
continuăm să visăm, - o dorinţă, un zbucium, 
o încântare şi-un zbor, 
o parcurgere, o redescoperire, manifestarea luminii - 
Mă copleşeşti, eşti cât puterea vieţii, 
a învierii într-o nouă formă, săpată-n palme 
şi-n carnea mea, dintotdeauna ai fost aici. 
Simţi iubirea cum curge-n trupurile noastre, 
ne umple vasele, ca un râu al vieţii, 
într-o nouă formă se ridică şi ia, apoi, alt drum? 
Apropiaţi ca două săgeţi în tolbă, în noi 
vibrează atingeri aninate de-naltă tensiune. 

Mi-e dor de atingerile tale, inimă de înger, 
de îmbrăţişările, de zâmbetul, 
de adierea cuvintelor tale! La tine totul e armonie 
şi-un necuprins, însăşi cuvântul suntem, 
din noi se naşte totul, 
încep să trăiesc în tine adevărata viaţă! 
Să anulăm orice datorie în lacrimi! 

Sunt fericit să te simt, dacă asta nu ai înţeles, 
cu tine vreau să fiu, în braţele tale, acolo să rămân! 
Te simt în mine, te gust cu tot fiorul, 
belşugul desfătărilor ţi-aduc, simte-mă cum 
îţi pătrund fiecare parte a trupului! 
Ne-am invadat inversându-ne polii, 
acum şi etern, 
cine altcineva în această lume te va iubi aşa? 
Mi-ai preluat trăirile, o forţă a vieţii, fără limite, 
reîncep să exist, o energie 
m-aruncă-n oceanul tuturor dorinţelor.