De n-ar fi…

[Calinescu Maria]

De n-ar fi  Creator, nu ar fi existat azi viaţa

Şi soarele n-ar fi mai răsărit doar dimineaţa,

Să lumineze feeria din codrul cel umbrit

Cu raza lui  să soarbă  roua, din pomul înflorit.

De n-ar fi luna pe altarul cerului în noapte,

S-aştearnă  liniştea tăcută, să înfioare toate

Nu s-ar mai naşte din iubire frumoase amintiri,

Pământul să îmbrace cu-n voal din multele iubiri.

 

De n-ar mai fi petale în mii şi mii de flori,

Nici viaţa şi nici moartea nu ne-ar mai  da fiori,

Ochiul n-ar mai putea nicicand distinge întregu’

Cum n-ar putea s-aleagă între ce-i alb şi negru.

 

De n-ar fi  susurul  izvoarelor reci ,cristaline

Sau valul învolburat când spre câmpie vine,

Nici inima n-ar mai putea să bată sacadat,

N-ar fi nici bucurie, nici suspin şi nici oftat.

 

De n-ar fi toate-aceste,n-am crede în poveste,

N-am înţelege dorul şi dragostea când este,

Papirus vechi e viaţa, cu versul fara rime

S-ar pierde şi speranţa în ziua care vine.