De dincolo de viaţă...

[Irina Lucia Mihalca]

De dincolo de viaţă...

De dincolo de viaţă să revii în timp,

într-un timp trăit şi răsfirat...

O fată delicată atinge o taină,

absenţa ei o resimţi

ca pe o rană sângerândă,

muşcând până la sânge

visele ţi-ating uneori imposibilul,

în exilul tău

simţi capcanele pământului,

din blocul de marmură

îi eliberezi cuvântul rotund.

Mână-n mână, într-un parc galben,

o fată mirosea mereu a flori

şi-a miracole,

fumul de primăvară

se amesteca cu cel de toamnă,

în părul ei simţeai

miresmele lui martie

cu cele ale lui octombrie,

dar şi tulburarea morţii.

Uitai atunci de tot,

de lumea exterioară, de voi,

vă potriveaţi perfect,

da, aţi atins Absolutul în simţiri,

în priviri, în vise, în gânduri!

Acum te-ntrebi, ce sens au

valurile mării

când n-ai unde să te mai întorci?!

…...................................................

Speranţa ta e în Ea,

plouă şi eşti îndrăgostit,

plouă, o săruţi,

timpul va visează fericiţi plângând.

Obsesia mea eşti tu, nirvana mea!

Îmi plac frunzele, tu şi iubirea noastră,

şi căutarea noastră

prin atâtea morţi, prin atâtea sorţi.

Se întîmplă, uneori, ca un singur om

să concentreze întreg universul tău.

Nu ştii cât timp va dura,

dar atunci e bine să mărturiseşti

această totală dependenţă,

nu este slăbiciune, ci o iubire nebună.

Dacă Dumnezeu m-ar întreba

ce mi-aş dori cel mai mult,

aş răspunde senin:

O toamnă eternă lângă tine!- îi spui.

Ai visat-o la mijlocul unui pod,

pe partea cealaltă erau atâtea flori

şi sălcii plângătoare,

apa cam tulbure,

tineri eraţi, te-a privit în ochi,

avea lacrimi pe gene,

ţi-ai spus că i-a fost frig

şi-ai întrebat-o: Frig rău? - Da!

Şi ce-ai mai simţit? - Singur şi frig!

Ai sărutat-o, ţi-a cuprins mâna

şi a plecat privirea spre pod...

Copil frumos şi curat, însetat de absolut,

cât de mult te iubesc nici nu bănuieşti!

Legat cu aţă ai ţinut soarele deasupra ta,

să faci umbră, drept plată

picăturile de rouă ale inimii.

Vibraţia ta dacă ai fi lângă mine,

ar fi clipa ce aş exploata-o,

aş opri timpul, aş menţine clipa!

Când ajung acasă am să scriu

pe un stabilopod: - Iubito,

să te spele valurile sau să te sărute!