De-a v-ați ascunselea adulților

[Mihaela Moşneanu]

Ciudaţi mai sunt oamenii din ziua de azi
nu ştiu ce au de se joacă de-a v-aţi ascunselea
cu semenii lor dar nu că s-ar ascunde
ca-n bătrânul şi binecunoscutul joc al copiilor
- ooo! că jocul acesta era este şi va fi mereu o
distracţie cu cioandă între copii -
pe când joaca adulţilor de care vă spun
e o secure ce taie oamenilor cheful de omenie
de la cap până la cât se poate de aproape de
pământul acoperit pe care calcă.

Când vine vorba despre a mânca a bea sau a
dobândi cam nouăzeci şi... aproape sută la sută se
pun la pom sau la zid şi-ncep să numere de la unu
la zece apoi s-adune cu lopata tot ce li se pune-n faţă
cu feţele luminoase inspiraţi de interese şi împrejurări
până când ţelurile sunt dobândite prin transfer
bipolar care pătrunde prin suflet până la
măduva oaselor înconsertate în anii ce trec
prin fereastra timpului indiferent şi umbros.

După ce burţile li s-au săturat ori şi-au atins
scopurile se ascund şi nu mai rămân decât cerul
cu schimbările în funcţie de vreme pământul cu
natura lui trotuarul călcat de mulţi paşi asfaltul
circulat de fel şi fel de maşini bengoase
clădiri care ascund în interiorul lor instituţii
publice ce-i obligă să-și plătească datoriile singuri
parcuri cu lume ce ocupă băncile şi atâtea
locaţii de pe planeta asta după care oamenii
se ascund şi îi cauţi şi nu-i mai găseşti
oricine să surâdă amar dacă-i mai zăreşte
de la distanţă după un an-doi sau după
douăzeci de ani când vor mai dori ceva
fiindcă iarăşi le e foame de ceva şi nu au.

Mihaela Moșneanu