Curgerea vieţii

[Irina Lucia Mihalca]

Curgerea vieţii

Cu fiecare respiraţie, cu fiecare pulsaţie,

cu fiecare ceas, cu fiecare pas,

aduni gânduri, cuvinte,

sunete, miresme,

atingeri,

imagini, emoţii,

lucruri, oameni,

şi, mai ales, amintiri

- comorile de preţ pe care

odată pierdute ţi s-ar părea un cataclism -.

Cu fiecare gând încerci sensul luminii,

cu fiecare cuvânt pe-o nouă treaptă urci,

cu fiecare sunet o nouă partitură se compune,

cu fiecare mireasmă intri în noi şi noi lumi,

cu fiecare atingere simţi lumea şi ţesătura ei,

cu fiecare imagine palete de culori, forme şi vise se revarsă,

cu fiecare emoţie parcurgi noi şi noi înţelesuri,

cu fiecare lucru adunat te iluzionezi în separare,

cu fiecare om în care te reflecţi, te priveşti uimit, înţelegându-te,

cu fiecare amintire te pierzi în trecutul unor clipe,

iar în final sau, doar, păşind pe-o altă treaptă,

pătrunzi, val după val, în marea de ceaţă,

un hău se cască

şi-nchide la fel de repede,

eliberând în cântecul uitării,

rând pe rând, cu durere,

amintiri, oameni, lucruri,

emoţii, imagini, atingeri, miresme,

sunete, cuvinte,

gânduri...

Şi totuşi, tu nu eşti toate astea!

Deschide-ţi ochii, deschide-ţi inima,

priveşte cerul, mereu altul, irepetabil,

cu Helios, Selena şi Eos,

cu stelele, furtunile

sau norii care vin, vin şi trec.

Priveşte totul! Fiecare om

are o poveste, povestea unei vieţi.

Deschide-ţi ochii, deschide-ţi inima,

trăieşti momente unice

de fericire pură,

bucură-te şi lasă-te surprins,

binecuvântând totul!

Intră în Palatul Mnemosynei

- fiica Cerului şi a Pământului -,

eliberând în Neuitare

spiritul Aletheiei.

Înţelegi că

nu eşti chipul, corpul,

emoţiile, stările, gândurile tale.

Murind cu fiecare clipă

eşti ceea ce eşti, lumina iubirii,

eşti însăşi viaţa

- acest dar fantastic -,

ce curge şi curge, şi curge, prin tine!