bucuria

[Calotescu Tudor Gheorghe]

 Azi vreau să vorbesc despre bucurie...e duminică şi duminica mă bucur! Chiar şi când nu am motive, mai ales atunci...mă bucur că pot să aştept ziua de luni!

Bucuria îmi umple sufletul atunci când pot să o împart cu cineva, atunci când inima îmi permite să iubesc, când soarele străluceşte în sufletele noastre pribege.

 Cel mai mult mă bucur de cei apropiaţi, apoi de natură, de toamnă, de fiecare anotimp al vieţii, de răsărit, de apus, de noapte, de vis, de durere...da, de durere pentru că ea construieşte bucuria!

 Am învăţat cu greu bucuria, unii îi spun fericire, am învăţat că aşteptând fericirea de la alţii e mai greu să o dobândesc aşa că mă bazez pe mine să fiu fericit!

 Am crezut că e o afacere personală.

 Ca să mă bucur de viaţă, de unicitatea ei, de clipa destinată trebuie să mă accept, să mă învăţ, să nu aştept să devin statuia dorinţelor mele sau a acelora prin care mă definesc.

 Azi e duminică şi mă bucur că pot scrie şi împărţi din bucuria mea de a fi şi bunilor şi răilor mei şi celor ce nu cuvântă şi cerului şi pământului şi apelor....

 Azi e duminică şi iubesc să fiu!