armonie geometrică

[Anne Marie Bejliu]

s-a nimerit
să fie un fir de praf
pe tija balanţei

este trecutul adunat
într-un grăunte de adevăr
- dureros ce-i drept ...

treptele scării au fost urcate
mai alert sau mai lin
după cum firul de praf
căuta scoica iubirii reale
pentru a deveni perlă

s-a întâmplat un fir de praf
pe tija balanţei
scuturat de căldura talerelor
şi a acelui unu
timid strecurat
între a fi ceea ce este
şi frica de răni

întregul a râs în hohote

talerele au rămas în echilibru
pornind mişcarea vie
nevăzută
a cuvintelor aşternute simplu
într-o cascadă a literelor bucuriei
mereu întregi
în geometria lor armonioasă

măsura prezentului e unică
răsfrânge literele bucuriei
ca un izvor curat
apa lui udă
în fiecare fracţiune de timp
ghinda
până la lacrima cerului
pe frunza stejarului
în puritatea dimineţilor
scăldate în rouă

natură şi revelaţie
văd în ghinda uitată neudată
dar mai văd înălţarea
în stejarul nenăscut
mâinile omului îi ating trunchiul
şi creşterea lui seamănă
cu înălţarea spiralei de lumină
pe trupul ars de soare
al credinţei profunde în Bine
în Adevăr
în Iubirea Sa
în iubire

nu poate exista dezechilibru
într-un întreg
dacă fiecare por al fiinţelor
care-l definesc
împlineşte mişcarea firesc
parcurgând crucii-floare
traiectoria vie