Ai fost... de Georgeta NEDELCU

[Georgeta NEDELCU]

Firea omului fuge de singurătate şi caută totdeaun un sprijin care nu este mai dulce decât inima unui prieten

(Cicero)

Ai fost ca o stâncă de care m-am prins,

Iar, azi, fără tine, mă simt şoim învins.

Trăiam cu speranţa că tot ce-ai promis,

E drumul spre soare, sau spre paradis.

 

Ai fost visul meu ce aripi mi-a dat,

Să lupt pentru noi, să sper ne-ncetat

Că, doar împreună, o viaţă vom fii.

Dar... astăzi, pe alta de mână o ţii.

 

Ai fost adierea ce mă mângâia

Şi, glasul puternic ce mă-ncuraja.

Dar toate acestea puţin au durat

Şi visul de aur m-i l-ai spulberat.

 

Ai fost ca un astru în nopţile lungi

Şi, tot mai departe ai vrut să ajungi.

Ziceai că-s icoană, o floare-ntre flori,

Jurându-mi iubire, minţeai uneori.

 

Ai fost hrana vieţii ce puteri mi-a dat

Dar, n-a trecut mult şi... m-am înşelat!

Credeam că eşti omul ce mi l-am dorit

Azi, constat, cu regret, că nu m-ai iubit.

 

Ai fost o himeră de care m-am prins.

În timp, prin minciună, iubirea mi-ai stins.

Cândva, vei afla că ţi-am fost devotată;

Vei plânge zadarnic iubirea-mi curată.

 

Uitândumă-n urmă, nimic nu ai fost

Din tot ce-am crezut şi nu are rost

Să cred c-aş trăi ce-a fost altădată,

Când vrei să te-mpart, de-acum, cu-altă fată...

Craiova iunie 2009