Acel zbor cu viaţa

[Irina Lucia Mihalca]

Acel zbor cu viaţa 

Nemuritoare poveste de iubire! 
Aţipit în lumina cerului te vezi 
în oglinda mea 
şi-auzi cum ţi se deschid porţile, 
ca un miraj ce te-nvăluie 
din care nu te mai dezmeticeşti. 

O revelaţie, o barca pe valuri, 
un călător, tu ştii cine eşti? 
Pentru că-ţi simt inima 
am uitat semnul întrebării, 
eşti mult mai mult 
decât ce vezi cu ochii unui copil. 
Trezit parcă din somn, 
ţi-am vazut inima şi jocul, 
în tine e-un clocot, o frământare 
şi-o dorinţă ce nu te lasă liniştit, 
atunci eşti impăcat, acel transfer al prezenţei, 
doar cerul e deasupra pe-acelaşi palier. 
Prinde-ma de mană 
şi-acolo vom fi pentru totdeauna! 

Absorbit în albul seninului, 
totul e un nou început, 
curgerea vieţii te poartă spre tine, 
inima mea deschide cerul inimii tale 
şi-o însoţeşte spre un alt cer 
scris cu litere nevăzute 
izvorâte din adâncul fiinţei tale. 
Eşti frânt în faţa unei forţe 
ce va deschide, cu nebănuite chei, 
paradisul vieţii. Magică poezie, 
de acum universul va fi 
în palma ta 
o lume într-un strop de rouă! 

Cumva te cufunzi în adâncuri, 
laşi rănile deschise, 
din sarea durerii cuvintele te rup, 
ca nişte note muzicale se desprind, 
îşi cer dreptul la viaţă, 
străpung lumile, rezidindu-le, 
ai ritmul şi-atingerile lor în tine. 
Ca dintr-un pustiu uitat, 
o flacără ţi s-a aprins, adie peste tot, 
se naşte acel om 
din îngemănarea inimilor în trup. 

Fântân-a bucuriei, lumina lină 
şi caldă străbate-n linişte, 
ca un foc, 
stările-n care-ţi aşezi sufletul, 
ai înţeles că Dumnezeu eşti 
atunci când iubeşti, o alchimie divină. 

Cu o nălucă-n priviri 
- esenţa fiinţei din nestinsa lumină - 
prin tine curge acel zbor cu viaţa... 

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu multa admiratie!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Maria. 

Cu drag!

[Mariana Dumitran]

Eterna iubire...   o placere si o incantare fiecare vers!!!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc mult, Mariana. Cu drag!